Ispita Credintei

Iuda a fost unul dintre apostoli, și aproape nimic din comportamentul lui nu arăta spre trădarea pe care avea să o facă. Nu s-a remarcat prin nimic special, dar nici despre alți apostoli nu se spun prea multe în Evanghelii. Nu s-a evidențiat până aproape de momentul răstignirii. Apostolii nu știau cine va fi trădătorul. Doar Hristos știa, pentru că era Dumnezeu, și a încercat cu delicatețe să îl îndepărteze de trădare, nu l-a împiedicat însă să își ducă planul până la capăt. A avut câteva încercări discrete să-l facă să-și dea seama ce e pe cale să facă. Dar, până la urmă, la fel ca nouă, și lui i-a respectat libertatea și i-a îngăduit să facă ceea ce avea de făcut. Sunt unii comentatori care spun că Iuda nu era credincios. Ba da, era! Nu avem niciun semn că s-ar fi îndoit de dumnezeirea lui Hristos. Nu a făcut vreo minune, dar nici vreun act de apostazie.  Problema cea mai mare a lui Iuda, mi se pare mie, nu este necredința, ci că a ajuns la credință fără să se lupte și să se...

Intrarea lui Hristos în Ierusalim a fost momentul Lui de glorie maximă pământească. Este întâmpinat cu ramuri de finic, se aștern haine în calea Lui, mulțimea îl aclamă. Asta îi supără pe farisei, care văd cum ei sunt dați la o parte, iar profetul itinerant, care vindeca pe unde trecea, era ascultat de oameni pentru că „vorbea cu putere” este primit de popor, în timp ce ei sunt nesocotiți. Asta i-a grăbit sfârșitul. Fariseii nu puteau accepta să își piardă toată puterea pe care o aveau, înrâurirea lor asupra mulțimii, rolul conducător în fața poporului. Înainte, Hristos îl înviase pe Lazăr, cel mort și îngropat de 4 zile, cea mai mare dintre minunile Sale. Asta îi și crescuse atât de mult popularitatea. Oamenii veniseră la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui, dar și ca să-l vadă pe Lazăr cel mort și înviat. Hristos făcuse multe minuni, devenise, în termenii noștri, un fel de vedetă la modă. Se lasă El însă robit de acest rol? Hristos consimte la gloria care i se oferă, lucru ...

Ascultarea este cel mai ușor lucru din lume. Ți se spune ce ai de făcut, iar tu ești scutit de toate dilemele pe care o decizie grea le-ar presupune, în care nu ai toate datele necesare ca să te hotărăști și în care, orice decizie ai lua, rămâi cu dileme și cu îndoiala că ai ales bine. Asculți și îți vezi de viața ta. Este simplu și viața merge mai departe. Ascultarea este unul din cele trei voturi monahale, dar este valabilă și pentru mireni. În lipsa ascultării nici nu te poți numi creștin. Și totuși, văzând reacțiile celor din jur, se pare că ascultarea este ultimul lucru care poate fi acceptat de către mulți din semenii noștri. Fiecare judecă după cât îl duce capul, și socotește că a ajuns la concluzii inatacabile pe care trebuie să și le expună neapărat, iar ceilalții au datoria să îi asculte pe ei, să li se supună. Când fiecare vrea să se impună rezultatul e haosul generalizat. De ce am ajuns aici și ce șanse de a ne îndrepta sunt? Care ar fi cel mai greu, mai grav lucru pe ...

În aceste vremuri de epidemie ne întâlnim cu o situație nouă, era mai de mult valabilă dar numai acum o conștientizăm. În stări de criză acționează forța coercitivă a statului, pretinzând că o face pentru sănătatea noastră, și știința medicală. Credința devine un accesoriu facultativ, poți să o păstrezi sau nu, ea nu este luată în calcul nici de autorități, nici de specialiști.  Este o lume ocupată de politicieni și de medici. Preoții au fost excluși, ba li se interzice cea mai mare parte a activității ca fiind periculoasă. Credincioșii ajută umanitar dar cu asemenea ajutoare poate contribui acum toată lumea, inclusiv indiferenții religioși sau anticreștinii. Dar acțiunea de ajutorarea a celor aflați în nevoie, dovedind iubire și spirit de sacrificiu, este singurul lucru pe care-l pot face, chiar dacă nu au exclusivitate. În situații dificile cel mai greu este să arăți că rămâi om, că te poți gândi nu la tine, ci la aproapele care are nevoie de ajutorul tău.  Pentru că si...

Virusul este un pericol letal, de aceea ne oprim puțin și începem să reflectăm la ceea ce este important în viața noastră. Suntem nevoiți la această oprire, pentru că multe din activitățile pe care le făceam înainte se reduc sau încep să se oprească. Se închid întreprinderi, suntem nevoiți să stăm mai mult prin casele noastre, iar dacă ne uităm la subiectele zilei și le comparăm cu trecutul recent, suntem uimiți să vedem cât sunt de diferite față de ceea ce ne preocupa în urmă cu doar câteva săptămâni. Ce s-a întâmplat între timp, ce revelații ne dezvăluie acest virus mic, urât și periculos? Trăiam într-o lume tot mai globalizată, se vorbea de Statele Unite ale Europei, un politician nătâng spunea de curând că virusul nu cunoaște granițe (evident cunoaște), chemând la solidaritate europeană. Între timp însă, fiecare stat este pe cont propriu. La nivelul Uniunii Europene nu poate să existe o politică în stare să se ocupe de acest virus, nu există o alocare de fonduri și mai ales nu...