De la sex la masă

Mă tot întrebam dacă bombardamentul de articole despre cum să mănânci sănătos și, în același timp, despre efectele negative ale excesului de mâncare, este din cauză că am ajuns la o vârstă la care devine important ce mănânci, sau despre asta vorbește toată lumea acum și este inevitabil să primesc și eu articolele cele mai căutate pe internet. La 20 de ani mănânci orice și nu îți pasă, pentru că rămâi tot tânăr și sănătos. După 45 însă, orice deviere de la o alimentație sănătoasă are consecințe dificile, de care trebuie să ții cont. Cum Google știe despre noi mai multe decât știu nevestele noastre, mă gândeam că primesc mereu articole despre riscurile mâncatului nesănătos pentru că gigantului american îi pasă de mine, și vrea să mă vadă în formă maximă până la adânci bătrâneți. Se pare însă că nu este așa. Din constatări empirice și din discuții cu oameni de toate vârstele, ceea ce mâncăm a ajuns problema numărul unu pentru majoritatea oamenilor. Oamenii se împart în două categorii. Cei care caută cele mai bune rețete, ca să mănânce cele mai alese mâncăruri, și cei care le-au mâncat deja, iar acum caută diete despre cum să mănânce sănătos și să slăbească. Un asemenea trend nu exista în urmă cu câțiva zeci de ani. Ce s-a schimbat cu noi, încât devine atât de important acum?

Andrei Cornea descoperă cum, în locul păcatului legat de sex, asociat în mod greșit dar trainic cu păcatul originar, care a bântuit lumea occidentală multe sute de ani, acum păcatul și vinovăția sunt legate de mâncare. Este o schimbare pe care o simțim toți și cred că ne indică o mutare a interesului, de la vina față de Dumnezeu la cea față de natură sau de noi înșine. 

De obicei, păcatul trupesc a fost asociat cu pofta față de femei. Sexul, în special pentru femei, bărbații aveau, să recunoaștem, mai multe permisiuni tacite, era circumscris unui cadru foarte restrâns, fiind acceptat numai în cadrul familiei. Dar și aici era legat strict de procreație, nefiind încuviințată practicarea lui pentru plăcerea pe care partenerii și-ar putea-o oferi unii altora. Din toate acestea reiese ideea că Biserica este instituția care a dominat sute de ani societatea europeană, și care a impus niște reguli extrem de stricte, nelăsând omul să se manifeste în plenitudinea forțelor lui. Oamenii s-au supus acestor reguli până când au reușit să iasă de sub tutela Bisericii și a moralei tradiționale restrictive. 

Care este situația acum? Păcatul trupesc nu mai este băgat în seamă de nimeni, poate doar în câteva cercuri conservatoare restrânse. Divorțurile sunt la ordinea zilei, amanții și amantele descoperite nu mai trezesc nicio emoție, copiii pot fi făcuți în cadrul căsătoriei sau, la fel de bine, în afara ei. S-a trecut de la actul sexual heterosexual la cel homosexual, nici acesta nu mai are nicio îngrădire, au apărut deja în multe țări familii homosexuale, iar procesul recunoașterii lor este pe cale de extindere. Conceperea copiilor poate fi făcută pe cale naturală, ca și până acum, dar la fel de bine se pot folosi mame surogat și însămânțări artificiale. Nu mai pare să mai existe vreo limită, omenirea s-a emancipat de sub orice restricție legată de sex, iar fericirea ar trebui să bată la ușa fiecăruia, liber cum este să își manifeste personalitatea în orice modalități vrea. Totuși, au mai rămas lucruri care să fie considerate păcat, chiar și în societatea noastră aproape integral secularizată. Înainte era păcat să faci sex, acum este păcat să mănânci. 

Omenirea nu s-a eliberat de ceea ce i-ar fi oferit o viață fără sentimentul vinovăției nici atunci, nici acum, căci a înlocuit un păcat cu altul. Să mănânci este păcat căci astfel susții industria alimentară, cea care produce dioxid de carbon și poluează planeta. În plus este și un păcat împotriva ta însuți, căci obezitatea provoacă numeroase boli, inclusiv cele cardio-vasculare, prima cauză de deces în țările civilizate. Prin urmare, mâncatul excesiv este un păcat și împotriva naturii, iar într-o lume care se re-păgânizează natura redevine sacră, și împotriva propriei persoane, în lumea în care fiecare se închină la eul propriu. 

 La drept vorbind, păcatul originar nu este legat de sex, chiar dacă majoritatea fac asocierea asta greșită, ci de mâncare. Strămoșii noștri au mâncat din fructul oprit. Prin înlocuirea sexului cu mâncarea omenirea nu a arătat că nu poate depăși un mod arhaic de înțelegere, nici că a trecut de la un păcat la altul, ci că ideea de păcat este consubstanțială firii umane, că nu putem trăi și gândi în afara ei. Persistența ideii păcatului, chiar în circumstanțele lumii noastre secularizate, ne arată că este mai adânc înscrisă în natura umană decât pot accepta apostolii secularizării, că are la bază o experiență fundamentală, care nu poate fi eliminată chiar dacă sunt eliminate toate referințele religioase. 

#

Din perspectivă creștină, atât mâncatul cât și sexul își au rolul și rostul lor, cât timp sunt făcute cu o bună măsură, nu ca un scop în sine, în care omul este preocupat exclusiv de plăcerea lui, fără să îi mai pese de consecințe.   Care este cauza păcatului trupesc? Pofta după mai mult decât ni se cuvine. Isaac Sirul spune că "Dumnezeu a făcut frumos și cu măsură tot ce a făcut." Ceea ce ne rămâne de făcut este să ne bucurăm cu măsură de tot ceea ce este firesc, și poate că ceea ce ne trebuie mai mult acum este să redescoperim firescul. Sigur, în lumea noastră sunt și ispite. Despre frumusețea feminină Evagrie Ponticul spune că "frumusețea femeii îl va tulbura cu pofta ei pe cel ce nu își păstrează mintea curată, dar pe cel curat îl va îndemna să dea Slava lui Dumnezeu." Problema noastră este că avem privirea și pofta păcătoasă, ca să nu ne mai mulțumim cu ceea ce este natural și firesc. Iar eu cred că ne-ar prinde bine dacă, în loc să fim obsedați de păcat, de sex, de mâncatul în exces, ar trebui să căutăm să vedem cum reușim să ne limităm tentațiile la care ne expunem zilnic, cum punem în acord viața noastră cu dreapta măsură. Doar atunci vom trăi ceva mai liniștiți.