Românii și UE
Românii și UE Înainte de aderarea la UE, românii erau, în toate sondajele, poporul cu cea mai mare încredere în instituțiile europene. Acest lucru ne poate da speranțe, dacă nu am observa rapid că susținerea se datorează nu vreunor tendințe democratice ale noastre. Am fost mereu dezamăgiți de guvernările post-decembriste, și doream de la Occident bunăstarea materială pe care politicienii noștri, fie proști, fie corupți, nu puteau să ne-o ofere. Și acum, când entuziasmul a scăzut dramatic, românii încă se pronunță, într-un procent surprinzător de mare, pentru Uniunea Europeană, când nu mai este ce era în momentul aderării. Dar procentele de susținere s-au schimbat, iar modul de înțelegere s-a diversificat, urmând câteva tendințe dominante.
Cum se văd românii prin raportare la Uniunea Europeană? Sunt trei variante de răspuns. Primii văd în UE cea mai mare urgie care s-a abătut asupra țărișoarei, preocuparea lor de bază este să găsească argumente împotriva Occidentului, și cum să ne depărtăm de această construcție anti-hristică. A doua grupare este perfect opusă primeia. Susține o integrare necondiționată și totală, orice vine de la Europa trebuie preluat automat pentru că așa e bine. Treaba noastră este să recuperăm toate decalajele pentru a fi identici cu Occidentul civilizat, pentru că „vrem o țară ca afară”. Mai există o grupă a celor pro occidentali, dar ținând cont și de specificul nostru românesc. Această grupă, a celor moderați să zicem, care nu se lasă duși de extremisme, nu preiau necondiționat orice prostie care apare „pe surse”, pare însă minoritară în cacofonia creată de cei mult prea convinși de opțiunile proprii. Fiecare își argumentează imbatabil propria poziție, dar rămâne totuși impresia că opțiunea ține mai degrabă de valorile personale de cât de argumentele raționale invocate.
Din prima categorie, a aderenților necondiționați, intră discursul corect al marii majorități a politicienilor aflați în Parlament, indiferent de ce parte a puterii se află. Și PSD (mai mult de suprafață la ei), și PNL, și toți cei care se aud și se văd, aderă la noile direcții ale Uniunii Europene, făcând asta în numele democrației și al prosperității, chiar dacă Europa pare să treacă printr-o gravă derivă spre stânga. Integrarea este continuă, avem de preluat practicile europene în materie de diversitate, de ideologie de gen și de integrare a oricui se declară minoritar și asuprit. Toate ideile de acest fel sunt primite fără rezerve și fără discernământ, tot ce vine de la Europa trebuie aplicat fără vreo discuție, ca și cum ar reprezenta binele absolut și nechestionabil. Faptul că suntem români nu are nicio relevanță deosebită, poate doar aceea că suntem rămași în urmă și trebuie să recuperăm. Din această perspectivă, orice afirmare a unui specific național este un iliberalism care trebuie condamnat.
Al doilea discurs combină elemente de comunism și legionarism care, în mod normal, nu ar avea cum să stea împreună. Nu are reprezentanți politici la nivel înalt, dar pare foarte răspândit în media, pe rețelele sociale și în rândul populației. Cu mențiunea că PSD, care pare să aibă un discurs pro-european oficial numai de suprafață, din rândul membrilor și simpatizanților acestui partid ridicându-se mulți din cei ce alimentează ideea că UE ne exploatează și ne anulează libertatea. Pe cei care gândesc astfel îi unește doar ura față de Europa, limbajul violent și vulgar, viziunea unei apocalipse iminente. Pentru acești oameni, România este o simplă colonie, care nu mai are niciun fel de suveranitate, nicio putere de decizie proprie, cum avea, de exemplu, în vremurile glorioase ale comunismului ceaușist. Tot ce se întâmplă aici este hotărât la nivelul UE sau SUA. Același tip de argumentație, înainte de integrarea în UE, vorbea despre dominația ocultei globale, a masoneriei și evreilor, acum s-au mai schimbat instituțiile de dominație, sau li s-au adăugat și acestea și s-a înăsprit tonul. Străinii ne taie pădurile, ne folosesc resursele după bunul plac, își bat joc de noi oricum vor ei. Chiar dacă noi votăm, ei stabilesc cine sunt executanții locali, tot ei conduc sistemul de justiție, prin care aruncă la închisoare pe cei care ar dori independența și prosperitatea țării, ei susțin statul paralel și hotărăsc tot ce ne poate fi mai potrivnic, ca să ne poată subjuga și distruge.
Europa este aceea care ne bagă pe gât migranți musulmani, guvernanții sunt marionetele comisiei europene. Vor să înlocuim hrana care e produsă de țăranii noștri cu organisme modificate genetic, să consumăm numai mâncare industrializată, să ne cheltuim banii la malluri ca să îmbogățim multinaționalele. Uniunea Europeană ne bagă pe gât infractori, minorități, homosexuali, pedofili, musulmani în timp ce drepturile românilor sunt desființate. Politica noastră o fac comisarii de la Bruxelles, care ne impun cine să ne conducă, așa cum înainte o făceau comisarii sovietici. Românii sunt chiriași în propria țară, dați afară de pe pământurile lor, jefuiți de resurse. Românii sunt proști pentru că le permit altora să beneficieze de toate resursele lor, fără să lupte pe viață și pe moarte ca să rămână integral ale noastre. U E este o tumoare malignă. Europa este necreștină, birocratică și musulmană, iar grija ei este să distrugă națiunea română.
Am prezentat punctul de vedere securist-comunist-legionar-suveranist rapid, în tușe îngroșate. Multe aspecte merită o discuție aparte, căci unele critici pot avea ceva adevărat în ele, dar prezentat distorsionat. Deocamdată aș spune că, în actualul context politic, pentru România este convenabil să fie membră în UE și în NATO, care ne oferă garanții de păstrare ale standardelor democratice și de apărare pe care nu le-am putea avea dacă am fi de capul nostru. Iar modul cum suntem tratați, cât de bine ne apărăm interesele economice și politice, depinde de reprezentanții pe care îi avem. Nu ne împiedică nimeni să avem mai multă demnitate, să ne apărăm interesele legitime, să beneficiem de toate avantajele apartenenței la UE, în afară prostiei, slugărniciei sau corupției politicienilor pe care tot noi îi punem acolo sus.
Față de acest antioccidentalism, cineva care cunoaște istoria României, este conștient că începând cu secolul al 19-lea orientarea dominantă a românilor a fost spre modelul european occidental, ținând cont și de specificul nostru, aflați între Occidentul latin și Răsăritul bizantin. Europa nu poate fi redusă la un singur model, nu este o entitate omogenă, și popoare care au particularități lor și dezvoltarea specifică, dar au creat împreună o civilizație strălucită. Originile Europei trebuie căutate în clasicismul greco-latin și creștinism. "Românii fac parte din concertul națiunilor europene, se împărtășesc din valorile comune europene, pe care și-au întemeiat identitatea lor de români. Europa viitorului nu se poate construi prin omogenizarea forțată și nici pe distrugerea națiunilor cum a voit ideologia comunistă, ci prin cultivarea virtuților fiecărei națiuni în contextul fondului comun...Poporul român nu aduce ceva excepțional, dar vine cu experiență unică o comunitate cu rădăcini la Roma, mediată de influența celei de a doua a Rome, nu latină, o confesiune bizantină și o biserică de model bizantino slav. Aceste elemente diferite au format treptat o identitate specifică, care a făcut în numeroase rânduri experiența alterității.” (Ioan Aurel Pop)
Starea banală de normalitate e totuși rară. Nu trebuie nici să ne cramponăm de românitate, nici să o aruncăm la coș, nu vedem în străini nici sursa răului de care suferim, dar nici modelul pe care-l urmăm nesocotind ceea ce avem specific, suntem în alianțele care ne ajută să ne menținem în cea mai avantajoasă poziție într-o lume cu multe conflicte mocnite și câteva fierbinți. Avem nevoie de dreapta măsură, de o înțelegere nuanțată. Acum însă, se pare că nimeni nu mai înțelege nimic pentru că nu mai caută să afle, opiniile se formează rapid, pe baza unor articole online, care amestecă frânturi de fapte corecte cu un munte de minciuni și de interpretări false, ca să creeze opțiuni puternice. Cauzele sunt în propaganda anti-occidentală ale celor care ne vor reintrați pe orbita de influență rusească, dar și în lipsa de cunoaștere a celor ce se lasă convinși atât de ușor de falsuri grosolane, în căutare de certitidini mult prea repede formate. În fața acestor distorsiuni, e greu să-ți păstrezi calmul și normalitatea, dar aceasta e singura cale de supraviețuire demnă în aceste vremuri tulburi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu