Reacții

Mihai Demetriade afirmă, într-un interviu acordat RFI, că tortura din închisorile comuniste era gândită și pusă în aplicare de deținuții legionari. Iar Mădălin Hodor îl completează spunând că „ Legionarii aia drepti si buni erau doar niște cacați cu ochi care se torturau intre ei pentru un blid in plus”. Aceste afirmații sunt numite de Tsmăneanu cercetare științifică.
Ideea lor comună este că în închisorile comuniste se torturau legionarii între ei, care sunt un fel de suboameni cărora poți să le faci orice, și că își meritau soarta. Să vă spun drept, nu mă așteptam să aud, în 2019, de la persoane publice, asemenea cuvinte.
La aceste luări d e poziție a apărut un comunicat din partea IICCMER:
Nuanțele în istoriografie nu sunt același lucru cu relativismul
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a luat act cu uimire și indignare de declarațiile recente ale unor cercetători de la o instituție a statului menită să conserve și să analizeze memoria recentă a României. Este un act de vandalism intelectual să califici terifiantul experiment derulat la închisoarea din Pitești drept o simplă răfuială între grupări adverse, fie ele și legionare. Exonerarea autorităților comuniste de vina de a fi încurajat și patronat un asemenea episod de degradare a ființei umane reprezintă o lovitură pe obrazul celor care, proveniți din mai tot spectrul politic și ideologic al epocii, au fost supuși unui regim de tortură la care, după cum spunea și Alexandr Soljenițân, nici măcar artizanii GULAG-ului nu s-au gândit. La trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, este trist și revoltător să constați că oameni care au cercetat arhivele dictaturii proletariatului nu au înțeles nimic din drama consumată în universul concentraționar, utilizând etichetări abuzive și trăgând concluzii imunde. Cât se poate de necesare, dacă sunt folosite cu discernământ, nuanțele în istoriografie nu sunt același lucru cu relativismul.
Acesta este comunicatul dat de IICCMER, la care Vladimir Tismaneanu răspunde pe facebook: „Nu stiu ce rol joaca IICCMER in aceasta tot mai urata poveste. Ar fi ingrozitor sa aflam ca s-a pus in slujba unor masini propagandistice interesate in reabilitarea Miscarii Legionare. Si asta pe bani publici, cu un partid socialist la guvernare (inca). Comunicatul pe care tocmai l-am citit este aiuritor.”
Demetriade și Hodor sunt susținători ai USR, deci discuția are și o componentă politică actuală, și vedem cum se poziționaează acest nou partid față de ororile regimului comunist.
Lumea s-a înfierbântat, dar cred că este un prilej de a vorbi, din nou, despre ororile comunismului în țara noastră și în lume. Comunismul de tip vechi este reabilitat indirect, iar cel de tip nou (reamintesc că demetriade și Hodor sunt susținători USR) se prefigurează în termeni care nu vor fi foarte diferiți de ceea ce s-a întâmplat deja. Viitorul se arată mai interesant decât ne așteptam noi.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ulise și sirenele

Atunci când Ulise ajunge în preajma sirenelor, le explică marinarilor săi că îi paște un pericol mortal. Acestea atrăgeau marinarii care, vrăjiți de cântecul lor frumos, mergeau cu corabia după cântecul lor, spre țărm, iar corabia era lovită de stânci și marinarii mureau în naufragiu. Pentru a se salva de pericol, Ulise le propune marinarilor să le pună ceară în urechi iar el sa fie legat strâns de catarg în așa fel încât, chiar dacă le aude cântecul, să nu poată să scape, să nu se poată dezlega singur. Așa s-au și salvat: marinarii nu auzeau nimic, vâsleau impasibili pe lângă ispitele pe care nu le puteau auzi, iar Ulise, bine legat, auzind cântecul sirenelor, degeaba le făcea semne companionilor lui să-l dezlege. Astfel pregătiți, Ulise și tovarășii lui trec cu bine de pericol. Ar mai trece și azi? Sirenele sunt ființe seducătoare, îi vrăjeau pe marinarii care se lăsau pradă tentației, și astfel bieții de ei își găseau moartea în ceea ce părea a fi cel mai plăcut moment al vieții lo...
Citiți mai multe

Iuda Iscarioteanul

Iuda a fost unul dintre apostoli, și aproape nimic din comportamentul lui nu arăta spre trădarea pe care avea să o facă. Nu s-a remarcat prin nimic special, dar nici despre alți apostoli nu se spun prea multe în Evanghelii. Nu s-a evidențiat până aproape de momentul răstignirii. Apostolii nu știau cine va fi trădătorul. Doar Hristos știa, pentru că era Dumnezeu, și a încercat cu delicatețe să îl îndepărteze de trădare, nu l-a împiedicat însă să își ducă planul până la capăt. A avut câteva încercări discrete să-l facă să-și dea seama ce e pe cale să facă. Dar, până la urmă, la fel ca nouă, și lui i-a respectat libertatea și i-a îngăduit să facă ceea ce avea de făcut. Sunt unii comentatori care spun că Iuda nu era credincios. Ba da, era! Nu avem niciun semn că s-ar fi îndoit de dumnezeirea lui Hristos. Nu a făcut vreo minune, dar nici vreun act de apostazie.  Problema cea mai mare a lui Iuda, mi se pare mie, nu este necredința, ci că a ajuns la credință fără să se lupte și să se...
Citiți mai multe

Efectul pervers al plictiselii

După ce își asigură cele necesare traiului, oamenii încep să se plictisească. Le vin tot felul de idei și de gânduri, iar realitatea imediată, care părea simplă și de la sine înțeleasă, se complică în zeci de imagini, se fragmentează, dispare coerența și, odată cu ea, liniștea sufletului. Și, pentru că o mulțime de oameni reușesc de bine de rău să își asigure subzistența și le mai rămâne un considerabil timp liber nefolosit, putem spune că omul este o ființă care se întreabă, și se chinuie pe baza acestor întrebări. Iar concluziile la care ajung, privite din perspectiva liniștită a bunului simț, sunt aiuritoare.   E o problemă ce să faci cu timpul liber fie după muncă, fie după ce nu muncești deloc. Muncim cu sentimentul că suntem ținuți sechestrați undeva, că dacă am fi liberi ne-am organiza admirabil timpul, ne-am realiza cele mai puternice dorințe și am salva lumea. Și atunci când devine liber, lipsit de un scop căruia să i se dedice, omul se trezește sub spectrul dificil...
Citiți mai multe