Slujbe și coronavirus

Sunt oameni care se declară credincioși, și care au o foarte mare grijă acum: dacă s-ar închide bisericile, ca măsură de protecție împotriva răspândirii coronavirusului, ar câștiga alde Caramitru, și toți cei din clica lui, care au în cap numai cum să facă să distrugă Biserica. Și, plecând de la acest fapt, își declară eroismul pe facebook, și cum vor lupta ei ca să țină bisericile deschise, și cum sunt gata să sufere prigoana care se va abate asupra lor. Eu aș zice să privim situația calm, prudent, să vedem ce fac alții aflați în aceeași situație, fără să ne închipuim că suntem deasupra lor și că am fi scutiți de măsurile de siguranță pe care și le iau ei. Am văzut credincioși gata să lupte pentru dreptul de a merge la biserică, de a se ruga și împărtăși. Sunt uniți în rugăciune și în fapte, gata să se lase martirizați dacă a venit timpul prigoanei. Mie însă această atitudine ni se pare că provine mai mult din polemica pe care o au față de cei ce vor să închidă bisericile, decât din credința pe care o afirmă. Este o reacție bățoasă, în care vrei să demonstrezi că ești puternic, că nu te lași dominat, că nu faci ce vor alții. În loc să îți aperi credința, îi ataci pe cei care nu o au. Or, baza acțiunii cuiva trebuie să fie în propria rațiune, nu în reacția viscerală la cei care i se opun.

Deocamdată nu s-a pus problema închiderii bisericilor. Dar se poate pune în curând. Deja meciurile de fotbal se desfășoară fără spectatori, școlile sunt închise, întâlnirile cu mai mult de 1.000 de persoane sunt interzise (cifră aleasă absolut aiurea și lipsită de orice relevanță), sunt oameni în carantină, și o mulțime de alte restricții. Dacă ar veni și propunerea de suspendare a slujbelor pe perioada de risc, nu cred că s-ar mira foarte mulți. Oricum, mai multe denominațiuni protestante, și biserica catolică au declarat că întrerup slujbele. 

 Sunt convins însă că există numeroși creștini, adepți ai teoriei conspirației, convinși fără nici un fel de dubiu, că tot ce s-a iscat în legătură cu epidemia de coronavirus, a avut ca scop închiderea bisericilor ortodoxe, pentru ca oamenii nu se mai poată împărtăși. Artizanii întunericului vor să oprească slujbele din biserici pentru că nu suportă lumina care se revarsă din ele. Sunt gata să facă orice, vor trece la pedepse în cazul că se vor mai ține slujbe. Nu contează că orice întâlnire publică este suspendată, ceea ce se are în vedere este să nu se mai slujească ortodox, căci dușmanul omenirii știe că slujba ortodoxă este singurul lucru care contează în lume. Sunt de acord că există persoane care se bucură la gândul că bisericile ar fi închise, și că se folosesc de prilej ca să propună închiderea lor. Dar nu ai cum să pui epidemia de coronavirus ca fiind cauză directă a acestui lucru. 

Cei care ar dori să închidă bisericile au un mod de gândire laic, medical dacă vreți. Ele sunt adunări publice, prin urmare au un potențial de risc, pe care trebuie să îl evităm în aceste momente. Acestor oameni le este indiferentă credința, în orice caz nu văd latura ei tainică, o reduc la aparență: oameni aflați împreună. Nu îi putem condamna pentru că gândesc astfel, este limita lor și nu avem ce să le facem.

În judecarea mai atentă a problemei, cred că ar trebui să facem o distincție între mersul la biserică și împărtășire. La biserică merge multă lume, unii cu mai multă credință, alții cu mai puțină. La slujbe pot participa chiar și cei care nu sunt botezați ortodox, până la momentul în care diaconul rostește ectenia catehumenilor: "Câți sunteți chemați ieșiți". În schimb, la momentul euharistic participă, din păcate, puțini din cei prezenți, și numai cu spovedanie și cu binecuvântare de la duhovnic. 

Iar dacă în adunări se poate întâmpla orice, inclusiv în cele religioase, la împărtășanie ni se dă chiar Dumnezeu. Prin împărtășanie nu se poate transmite nicio boală, nici coronavirusul, nici gripa nici orice altceva, chiar dacă te-ai împărtăși după toți leproșii pământului. Problema este că slujba nu înseamnă numai și exclusiv împărtășanie. De aceea propun calm și prudență în abordarea acestei probleme.

Ce se întâmplă la a doua ispitire a lui Hristos (Matei 4, 6-7). Diavolul îl duce pe Hristos pe aripa templului, iar acolo îi spune: aruncă-Te de aici, căci Tatăl va avea grijă de tine, va trimite îngerii să te apere și să nu te lovești. Ești Fiul Domnului, ești protejat, nu are cum să ți se întâmple ceva rău. Nu va avea grijă Domnul de aleșii Lui? Dar asta înseamnă să-L ispitești pe Dumnezeu: să faci un gest riscant, care nu este neapărat necesar, și să ai credința că Domnul te va apăra. Nu, niciodată Domnul nu va acoperi gesturi de bravadă, făcute numai ca să demonstrezi că ești deasupra celorlalți, că ai o putere mai mare decât ei. Nu ispitim pe Dumnezeu să ne apere de un virus pe care l-am evita dacă am păstra măsurile de precauție prescrise de medici, și care ne sunt repetate mereu de mass media. Nu suntem, în calitate de credincioși, mai presus de ceilalți oameni. Pe perioada pericolului infectării, oamenii evită să stea în aglomerații, dacă nu este o nevoie vitală. Pe aceleași considerente, pot evita să meargă la biserică. O nevoie vitală să mergi la biserică este să te împărtășești. 

Să spui că dacă ești în biserică nu ți se poate întâmpla nimic rău, înseamnă să ai un tip de gândire magică, dar care nu se verifică. Au fost cazuri de biserici care au ars, și au murit oameni chiar în timpul slujbelor. Oameni care s-au retras în biserici, dar au fost ajunși de cei care îi urmăreau și omorâți. Vreau să spun că prezența în biserică nu îți asigură vreo imunitate, nu te salvează de boli, incendii, cutremure sau moarte năpraznică, acestea fiind verificate în timp. Deci să nu credem că simpla prezență la biserică ne va feri. Să ne luăm măsurile de precauție pe care le tot repetă la televizor, și care sunt valabile pentru toți, și de care nu ne scutește credința.

Deocamdată, cât timp nu este declarată carantina generală, ca în Italia, se poate merge liniștit la slujbele Bisericii. Cei care se simt bolnavi sau vulnerabili pot să le evite pe o perioadă determinată, sper cât mai scurtă de timp, ca să nu transmită virusul sau ca să nu-l ia, pentru că, repet, mersul la biserică nu te face invulnerabil. Iar dacă se vor închide bisericile, Doamne ajută să nu se întâmple asta, să acceptăm cât timp este o măsură rezonabilă, și nu se prelungește dincolo de momentul când se vor redeschide toate activitățile oprite acum.

* 

Trăim o perioadă unică. Niciodată nu a fost o panică atât de mare, iar stilul nostru de viață nu a fost pus atât de serios în pericol. Este un moment bun de reflecție, în care să ne gândim la raporturile cu cei din jur, la viața noastră, la ceea ce ne umple timpul ce ni s-a dat. Trăim cum se cuvine, sau am fi total nepregătiți în fața unei catastrofe? Putem să ne mai gândim la câteva aspecte. Virusul vine din China, iar la noi în țară se propagă din Italia. Ne puteam gândi, în urmă cu câțiva ani, că suntem atât de interconectați? Stilul nostru de viață, bazat pe consum ostentativ, pe acumulare, este cel mai bun? Motivele de meditație ar fi multe, după viața și preocupările fiecăruia, și cred că ar fi potrivite acum, în locul războiului imaginar cu cei ce vor să închidă bisericile