Normalitate sau coronavirus

Indiferent dacă unii sunt îngrijorați sau nu, coronavirusul își vede de treabă: crește numărul celor infectați, statul ia măsuri, avem toți o unică preocupare obsesivă. Atitudinile însă diferă.

Reacția multor semeni ai noștri este dată nu de faptele care pot fi cunoscute, ci de suspiciunea față de stat, sau de ordinea globală mondială. Tot ce ține de coronavirus este parte a unui plan care va duce la instaurarea dictaturii globale. Dacă nu suntem revoltați și recalcitranți, dacă nu ne opunem măsurilor de protecție sanitară, le arătăm stăpânilor lumii că vom accepta cu ușurință dictatura. Coronavirusul, care omoară mai puțini oameni decât accidentele de circulație, este un pretext ca să ne fie îngrădită libertatea de mișcare, iar mai târziu ne vor fi interzise toate libertățile. Este o ipoteză pe care nu pot să o infirm, dar nici să o confirm. Nu știu cât e de gravă situația, nu am toate informațiile disponibile, nici măcar pentru țara noastră, dar să mă refer la tot mapamondul. Situația poate să fie foarte gravă, sau poate fi o alarmă falsă. Deocamdată, după cât pot eu judeca, măsurile luate nu sar calul, ni se repetă obsesiv să ne spălăm pe mâini (iar aici e greu să spui că un eventual exces ar strica), să stăm cuminți pe la casele noastre dacă nu avem un motiv serios să circulăm, cum ar fi acela că încă mergem la serviciu, sau să cumpărăm de la magazinul cel mai apropiat ceva de mâncare. De fapt, cred că nici o plimbare de plăcere pe străzile orașului nu ar produce prea mult rău, majoritatea sunt deja mai mult goale. 

Dacă este o problemă de epidemie, mai nou pandemie la nivel global, indiferent cât credem că e de grav în forul nostru interior, cât ni se pare o făcătură a conspirației, hai să dăm dovadă de bun simț și să respectăm ce spun autoritățile. Să nu-L ispitim pe Dumnezeu prin acțiuni riscante, atunci când ai la îndemână mijloacele obișnuite de protejare. Mersul la biserică nu mă protejează de virus. Sunt protejat doar în ceea ce privește sfânta Împărtășanie, în rest, mersul la biserică, statul acolo, tot ce mai fac, nu mă scutește de îmbolnăvire. Am văzut oameni foarte curajoși (fără nicio ironie) convinși că mergând la biserică și rugându-se vor învinge virusul. Le admir credința, dar cred că fiecare bătălie are armele ei adecvate. Sigur că rugăciunea ajută în orice situație, dar virusul va fi învins și prin mijloace medicale. Să nu le nesocotim în numele credinței.

 Statul nu închide bisericile pur și simplu, asta ar fi valabil dacă s-ar închide numai bisericile, dar ar rămâne deschise stadioanele, sălile de spectacol, muzeele etc. Dar dacă toate adunările mai mari de 100 de persoane sunt închise, iau asta ca pe o măsură profilactică, pe care nu am motive să o resping. Nu se închid mall-urile, dar sunt condiții de igienizare, de distanță între cumpărători, nu e ca și cum și-ar desfășura activitatea normal. Susțin mersul la biserică, inclusiv în condițiile în care s-a decretat că sunt interzise întâlnirile de peste 100 de persoane, dar să nu dramatizăm dacă asta nu va fi posibil. Este o măsură temporară și generală, după ce va trece epidemia vom reveni la normal. Să nu ne punem contra unor decizii firești în condiții excepționale pentru că aveam deja un cui împotriva statului, și căutăm pretexte ca să ne împotrivim. Nesupunerea civică în condiții speciale nu e o dovadă de inteligență. În locul unei atitudini neproductive, să căutăm soluții practice. Sunt interzise adunările închise, dar slujbele ascultate în aer liber, în curtea bisericii, unde oamenii pot sta răsfirați, la o distanță rezonabilă unii de alții, se pot face. Ne vom bucura și în acest mod, iar cei care se vor împărtăși, o pot face fără frică, dintr-un unic potir și cu lingurița cu care se împărtășesc toți credincioșii.

Am văzut mare panică: fără liturghie lumea va fi distrusă. E adevărat, nu se poate fără, dar cei îngrijorați scapă din vedere că liturghia se va face, diferența este că nu vor mai fi mulți credincioși în biserică. Dar pentru slujbă este suficient preotul, diaconul și cântărețul.

Până una alta, cred că putem să mergem pe varianta oficială. Este un virus nou, care nu știm cum acționează, și încă nu avem un tratament eficient împotriva lui. E adevărat că sunt boli care provoacă de zeci și sute de ori mai multe decese. Dar acolo este o situație stabilă, știm cum merg lucrurile, nu se impune vreo urgență sau vreo măsură specială. Acum e un virus nou, cu un potențial foarte mare de creștere, dacă nu luăm măsuri de prevenire nu se știe câți morți vor fi dacă situația scapă de sub control. Putem risca? Până va fi găsit un tratament adecvat, să luăm măsuri de precauție, să ne ferim de contagiune. Un număr mare de bolnavi ar da sistemul medical peste cap, ar fi o mulțime de decese, pentru că oamenii nu ar putea fi tratați. Nu intrăm în panică, sau dacă intrăm totuși ne abținem să facem gesturi necugetate. Deocamdată nu este cazul.

Decizia de a limita adunările la 100 de oameni se referă la toate adunările, se amână sau se anulează concerte, spectacole, meciurile de fotbal se joacă fără spectatori. Să selectezi din toate acestea numai partea referitoare la biserică, și să spui, ferm convins, că a început prigoana împotriva creștinilor, înseamnă că ai o imaginație tare bogată. Deocamdată nu a început nimic. Ne luăm măsuri de precauție, într-o situație specială. Putem fi purtători de viruși, și să îi îmbolnăvim pe alții, putem să luăm virusul de la cei din preajmă și să-i îmbolnăvim pe cei din familia noastră. Am văzut credincioși revoltați de ingerința statului în treburile bisericești, convinși că vor învinge virusul prin rugăciune, că se vor lupta cu statul care vrea să pună lacăt bisericilor. Eu zic să stăm calmi, să nu ne înfierbântăm, să ne rugăm să ne ajute Domnul să trecem cu bine de acest moment, să ne păstrăm sănătatea fizică, dar mai mult sănătatea minții și a sufletului.