Libertatea religioasă

Recent, la inițiativa statelor Unite ale Americii, a fost înființată Alianța pentru libertate religioasă, din care deja fac parte 27 de țări, printre care Marea Britanie, țările baltice, Israel și țările de la Vișegrad. Scopul creării acestei instituții este să reducă persecuția religioasă pe tot globul, pentru că măsurile nedrepte împotriva credincioșilor se înmulțesc tot mai mult în țările africane, în Orientul Mijlociu precum și în China. Mike Pompeo declara, la o cină organizată de departamentul de stat al SUA, că libertatea religiei nu este doar un ideal occidental, și este baza tuturor societăților. Libertatea religioasă este importantă pentru toți oamenii, pentru că noi ne definim prin ceea ce credem, inclusiv în situația în care alegem să nu credem în nimeni și în nimic. Ca să ne dăm seama de importanța religiei, să facem un mic exercițiu: să ne imaginăm că în țara noastră ar deveni brusc obligatorie o credință anume sau ar fi impus ateismul cel mai strict. Nu s-ar schimba întreaga societate, ce ar mai rămâne ca acum, când fiecare poate să își aleagă orice opțiune dorește? De aceea, luând în considerare importanța credinței, orice demers care întărește libertatea manifestării ei, ajută la crearea unor societăți mai bune, în care oamenii își pot căuta împlinirea în modul în care și-o doresc.

Sunt foarte clare, pentru cine urmărește fenomenul, persecuțiile religioase în momentul de față. De aceea, atunci când Statele Unite fac eforturi în favoarea libertății religiei, merită să salutăm actul lor, și să ne întrebăm dacă putem ajuta și noi cu ceva. În mod firesc, dacă susții libertatea, atunci susții și manifestarea liberă a sentimentului religios. Numai că lucrurile nu prea mai sunt firești în lumea în care trăim.

Donald Trump, de la care pornește această inițiativă, este văzut ca un lider de extremă dreapta, adept al "white supremacy", care se opune corectitudinii politice (noua pseudo religie care domină în rândul elitelor occidentale) și exceselor ei, și de aceea orice acțiune inițiată de el este respinsă din start de o bună parte a lumii care se consideră democrată și cu valori înaintate. Oricum, pentru mulți din noii lideri occidentali, libertatea religioasă nu este la fel de importantă ca libertatea cuplurilor gay de a se căsători și a adopta copii de pildă, așa că vor trata cu indiferență această inițiativă americană, sau chiar i se vor opune, dacă va căpăta o amploare mai mare.

Prin urmare, prima obiecție împotriva inițiativei pentru libertate religioasă este că nu poate fi susținută pentru că provine de la Donald Trump. Dar nu este singura. Alte împotriviri, la fel de "valabile", pleacă de la premisa că dacă în România nu este amenințată libertatea religioasă, atunci nu avem niciun motiv să aderăm la o asemenea acțiune, propunerea de aderare înseamnă să inventăm dușmani pentru a susține politici desuete, care nu servesc nimănui. Chiar, de ce am susține libertatea religioasă în țările lumii, dacă la noi acasă nu avem problema aceasta? De ce ne-ar privi pe noi? Primul răspuns este că din solidaritate, nu putem să reducem toate scopurile noastre la bunăstarea materială, iar următorul este că nu se știe ce vremuri vin, și n-ar fi rău să existe organisme care să lupte pentru libertate. Și la noi în țară, în timpul regimului comunist, a fost o prigoană împotriva credinței. Ne amintim cum semeni ai noștri au suferit martiriul în temnițele comuniste, dar nici în afara zidurilor închisorii nu puteai să te exprimi liber. În măsura în care ne mai pasă de suferința sfinților închisorilor, avem datoria să luăm în vedere că sunt oameni care suferă din pricina credinței în multe părți ale globului. Chiar dacă nu va determina o acțiune concretă a guvernelor din țările opresoare (dar de multe ori obține și asta).  Dar va ajunge până la urmă, și va fi ca o încurajare, o alinare, ca atunci când simți că nu ești singur sub soare cu problemele tale. 

Apoi, mai este convingerea că oricum nu va fi de niciun ajutor, guvernele care îi persecută pe credincioși, vor continua să o facă și de acum încolo. Și aceasta obiecție este neîntemeiată. Sigur, nu vor începe de mâine să acorde de toate libertățile cu putință. Dar faptul că știu că sunt văzuți, monitorizați, îi determină să fie puțin mai precauți. Și în țara noastră, în timpul dictaturii comuniste, teama de reacția occidentală îi determina pe comuniști să se poarte cu mănuși cu opozanții lor. Statul român, atunci când a vrut să intre în relații comerciale cu statele occidentale, a primit presiuni să se poarte mai bine cu deținuții politici. Astfel a putut să plece din țară părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Asta înseamnă că presiunea internațională poate să determine schimbări de comportament ale guvernelor care își persecuta proprii cetățeni pe motive religioase. Printre țările vizate sunt minoritățile religioase din Irak, Pakistan, Nigeria și Myanmar, la care se adaugă represiunea Partidului Comunist Chinez față de toate credințele religioase.

Altă obiecție ar fi aceea a celor indiferenți religioși sau atei, care ar spune ceva de genul, de vreme ce noi nu îmbrățișăm nici o credință, nici nu ne interesează de cei care cred, este treaba lor, să rezolve cum pot. Și această obiecție este greșită. Mai întâi că ar trebui să existe aicea solidaritate umană de care am vorbit mai înainte. Apoi, libertatea religioasă este aceea de a crede conform conștiinței sau a nu crede în nimic. Și atunci un agnostic, căruia acum nu-i pasă, ar putea fi în situația în care, dacă se instaurează un regim teocratic, cum este acum în Iran, ar putea avea de suferit, dacă își declară indiferența. Libertatea religioasă este un bun câștigat și pentru atei, de aceea ar trebui să lupte și ei, împreună cu credincioșii, pentru o lume mai liberă.

O obiecție reală este că societatea românească este prea laicizată și indiferentă ca să reacționeze la îndemnul de a apăra libertatea religioasă în lume. Este o inițiativă care în țara noastră nu a trezit prea mult interes. Probabil că pe români îi interesează mult mai mult câte palmei a luat Daniela Crudu (cred că despre ea era un scandal despre care s-a scris mult zilele astea). Partidul Alternativa Dreaptă a trimis un comunicat către președintele Iohannis, pentru ca România să adere la această inițiativă. Cum însă știm convingerile progresiste ale președintelui nostru, sunt convins că nu se va întâmpla nimic. Dacă cei persecutați pentru convingerile lor religioase vor avea o soartă un pic mai bună, să fim siguri că noi, românii, nu am avut nicio contribuție.