Efectul actelor de identitate cu cip

Cel dintâi efect este că se vorbește enorm despre ele, ca și cum ar fi un subiect important și relevant pentru lumea în care trăim. Devine important măcar prin atenția pe care le-o acordăm. Reacțiile sunt două feluri. Întâi, cei care nu văd în ele un subiect relevant spiritual, alături de care tind să fiu și eu, dar cu unele clarificări suplimentare, despre care va fi vorba mai departe.

Mai întâi însă, să vedem ce susțin cei care văd în noile cărți de identitate numărul 666 din Apocalipsă, semnul fiarei, lepădarea de Hristos și instaurarea domniei antihristului. După cipul care se află pe buletin va urma o nouă etapă, în care va fi implantat în corp, pe mâna dreaptă sau pe frunte, exact cum scrie în Apocalipsă. Deci ceea ce se întâmplă acum este o fază intermediară, iar în viitor, în câțiva ani de acum încolo, cipul va ține loc de buletin, pașaport, permis de conducere, card bancar. În viitor nu vor mai exista bani lichizi, tot ce avem cum va fi înscris în cip, fără el nu vom putea cumpăra nimic, nu vom putea face tranzacții, nici să ne angajăm undeva, nu ne vom putea asigura existența zilnică. Cine va respinge noile acte de identitate va fi practic în afara societății, iar societatea viitoare va fi o dictatură în fața căreia nu te vei putea ascunde.

 Alte argumente în favoarea ideii periculozității maxime a noilor acte de identitate sunt legate de părinții care s-au pronunțat împotriva lor, cum este părintele Justin Pârvu, sau sfântul Paisie Aghioritul, cu toate că, în cazul lor, nu sunt sigur. De obicei, părinții ezită să dea verdicte clare și definitive, de genul „cipul este pecetluirea cu semnul fiarei, sau actul premergător”, în schimb au mulți ucenici dornici să facă valuri, și care pun într-o formă ușor diferită și cu sens schimbat, ceea ce au spus mari duhovnici. De aceea aș zice că ar trebui primite cu rezerve vorbele pe care ucenicii le pun pe seama părinților lor duhovnicești în chestiuni foarte concrete.  

Fără să exagerăm importanța pe care o pot avea, vedem că există și motive pentru care nu ar trebui să privim cu indiferență noile acte de identitate: posibilitățile de control pe care le oferă. Așa că, fără să le vezi ca pe „semnul fiarei”, este bine să știi că aceste acte nu sunt chiar neutre. Nu constituie un păcat acceptarea lor, pentru că nu sunt propriu-zis o lepădare de biserică și de Hristos, dar oferă statului posibilități de control, încalcă dreptul la intimitate și la viață privată. Prin folosirea lor oferim celor care au acces la datele noastre (în principiu statul român, dar cu funcționarii publici pe care îi avem nu se știe în posesia cui mai pot ajunge) foarte multe informații personale.

Este falsă opinia celor convinși că actele cu cip sunt premergătoare pecetluirii cu semnul fiarei, dar, având în vedere posibilitățile de control care se deschid, precum și ceea ce ne mai poate rezerva viitorul, pe baza unei tehnologii deja existente, nici nu cred că putem fi total indiferenți. Îți trebuie discernământ, luciditate și pătrundere duhovnicească ca să înțelegi semnele vremurilor. Nu pretind că le am, de aceea tot ce spun poate fi luat cu destule rezerve, este doar rezultatul aceea ce pot înțelege din ce se întâmplă.

Posibilitatea unei dictaturi viitoare nu este o utopie în mintea unora care s-au săturat cu binele și inventează pericole imaginare. Sunt o mulțime de avertizări în ceea ce privește derapajele de la democrație în numele corectitudinii politice, ideologiei de gen, a promovării homosexualității, feminismului, distrugerii familiei, avortului, promovarea migrației fără limite și fără număr. 

Cei care au o voce critică la adresa acestor demersuri poți fi identificați foarte ușor, pentru că atunci când se exprimă folosesc rețelele de socializare sau google. Și chiar dacă nu le folosesc, citesc numai cărți de hârtie și comunică numai de la om la om, tot pot fi identificați. Aproape că nu se mai pot face plăți cash, iar dacă ești nevoit să folosești cardul, cei ce au putere de control vor ști ce cărți cumperi, vor știu de unde să te ia. Se poate lesne vedea ceea ce gândești, dacă ești online, chiar dacă te abții să mărturisești, din paginile pe care le urmărești și de la autorii care îți sunt prieteni. La aceste mijloace de identificare în spațiul virtual, se adaugă cele din statul real. Individul care are alte păreri decât cele acceptate de ideologia oficială va putea fi foarte lesne identificat, izolat, lăsat fără posibilitatea de a comunica, ba chiar și fără mijloace de trai adecvate. 

Acestea sunt pericole reale în Occident, în lumea liberă și democrată. În China însă, se implementează acum un sistem de credite sociale, un sistem aproape perfect de verificare și control a cetățenilor, dar și de stimulare a comportamentului obedient față de putere pe baza recompenselor și pedepselor acordate. 

Nu știm exact cât de mult se vor realiza aceste posibilități. Noile acte de identitate, în măsura în care permit un control mai mare, pot fi instrumentul unei dictaturi viitoare. Datoria noastră este să vestim pericolul, sau măcar să fim circumspecți cu privire la viitorul societății. Orice om politic serios, politolog sau istoric, va putea spune că democrația, libertatea, respectul pentru drepturile omului nu sunt valori de la sine înțelese, care se perpetuează fără ajutorul omului, în virtutea obișnuinței. Chiar și occidentul a cunoscut orori precum nazismul, războaie religioase și tot felul de alunecări de la democrație. Acestea sunt posibile de acum încolo, iar pericolul lor este mai mare decât în trecut. Generațiile mai vechi cunoscuseră hitlerismul și fascismul, erau vaccinați în privința pericolelor. Acum însă este o generație care nu a avut habar de regimuri nedemocratice, privește cu admirație comunismul, nu are formați anticorpi, se iluzionează în clișee de stânga, și de aceea e foarte ușor de îndreptat către soluții totalitare. Iar un stat totalitar este foarte ușor de implementat, atât prin permisivitatea oamenilor cât și prin soluțiile tehnice de control.

Ce semnificație creștină ar putea avea astea? Sunt un semnal pentru creștini să nu se lase lipiți de lume, să păstreze o distanță critică față de ea. Hristos îi spune lui Pilat „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, de aceea El poate fi bătut, batjocorit și apoi omorât. Nu e destinul fiecărui creștin, dar este o posibilitate de care noi parcă am uitat. Ne alipim prea mult lumii, pentru că lumea de azi ne oferă un confort și o bună stare pe care nu le-a cunoscut nici când omenirea în trecut, și de aceea nu mai păstrăm spiritul autentic creștin. Avem o credință formală, pe care încercăm să o punem în acord cu cerințe lumești, ori noi avem datoria să știm și să conștientizăm că împlinirea nu poate să vină din cele ale lumii. Posibilitatea unor neplăceri în lume poate fi un imbold să ne mai gândim și la cele veșnice.  

Ca cetățeni responsabili, în măsura posibilităților, arătăm ce pericole posibile sunt și ne străduim să luptăm contra lor, dar în calitate de credincioși știm că numai la Domnul este izbăvirea veșnică. Cu cât suntem mai dependenți de lume, de confortul pe care ni-l oferă, cu atât mai greu va fi să ne desprindem de ea, și să fim creștini adevărați.