Buletinele cu cip

Ideea unor acte de identitate cu cip a mai fost vehiculată la noi și în urmă cu vreo 10 ani. Și atunci au fost discuții pro și contra dar, în final, fără legătură cu dezbaterile care au avut loc, nu s-au mai făcut. Acum revin în actualitate brusc, și aflăm de la Ministerul de interne că din 3 august 2021 nu vom mai putea circula în țările UE fără acte cu cip. Noile acte de identitate au și  avantaje: cu ajutorul lor te poți autentifica de la distanță ca să beneficiezi de servicii ale administrației publice cum ar fi eliberarea unui certificat, înmatricularea unei mașini, înscrierea la școală etc,și vor înlocui și cardul de sănătate, lucruri care sună bine în teorie, nu știu însă cum vor fi aplicate practic de funcționarii statului român. În continuare se pot elibera și cărți de identitate clasice, dar ele nu oferă facilitățile noi, ale celor cu cip. Vechile acte de identitate, pe care încă le folosim acum, nu au, după părerea oficialilor din Ministerul de Interne, suficiente elemente de siguranță, iar cele noi, ne promit ei, vor fi imposibil de falsificat și nici nu va fi posibil ca persoane rău intenționate să aibă acces, folosind diverse metode, la datele noastre. 

Primele critici pleacă de la ideea că se cheltuie bani mulți și inutil, în condițiile în care prioritățile noastre ar fi altele: „când ai noroiul până peste glezne nu te apuci să-ți cumperi dronă” spune un parlamentar. Dar să zicem că asta ar fi o problemă minoră, dacă e ordin de la UE, îl punem în aplicare și gata, nu mai comentăm fără rost. Rămân însă alte critici, exprimate chiar la nivelul UE. Datele biometrice cuprind două amprente digitale (astea nu se luau numai la infractori?) și o imagine facială, iar aceste „cerințe de includere a amprentelor digitale sunt o încălcare inutilă și nejustificată a dreptului la viață privată a aproape 85% din cetățenii UE”. Asta chiar este o problemă. Toți cetățenii suntem obligați să avem carte de identitate, vârsta va fi coborâtă de la 14 la 12 ani, fără să se justifice motivul. Asta înseamnă să ne oferim date de identificare unor entități statale despre care nu știm cât de prietenoase vor fi cu noi în viitor.

Această obiecție, care ține de drepturile civile, are și adepți credincioși. Sinodul Mitropolitan al Clujului, condus de ÎPS Bartolomeu Anania, spunea despre pașapoartele biometrice în 2009 (când a fost precedenta discuție mai amplă despre ele) că „nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte. Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase.”

Teama de modul cum sunt folosite datele noastre este legitimă, dar eu cred că este puțin exagerată. Am două motive ca să cred asta. Primul este că dintotdeauna statul a vrut să-și numere și să-și poată identifica supușii atât ca să poată încasa taxe și impozite de la ei, cât și ca să identifice posibilii dușmani interni. Este cumva în natura statului să fie suspicios față de proprii cetățeni, să se asigure că nu este păgubit când are de încasat bani de la noi sau să fie sigur că nu ridicăm împotriva stăpânirii. Mijloacele de înregistrare a cetățenilor au depins întotdeauna de tehnologia disponibilă. Acum, odată ce sunt disponibile mijloace mai avansate științific, nu mai este posibil să se rămână la nivelul anilor 90, este normal ca o nevoie dintotdeauna a statului să fie satisfăcută cu instrumente disponibile la un moment dat. Asta implică, desigur, și riscuri pe care nu le putem cunoaște bine de la început, și a căror importanță nu o putem prevedea înainte. Vreau să spun că cei care avertizează asupra posibilității folosirii în alte scopuri decât cele declarate a datelor noastre biometrice, cei care avertizează asupra încălcării intimității, nu sunt niște paranoici care se sperie fără motiv.

Alt motiv pentru care nu ar trebui să ne îngrijoreze din cale afară de mult noile buletine este că noi deja ne oferim propriile date către o mulțime de entități private, o facem atunci când folosim un smartphone, când avem cont pe facebook sau google. Aceste entități folosesc datele noastre, de sute de ori mai multe decât ne cere statul, deocamdată doar (pretind ele) în scopuri comerciale, ca să ne ofere reclame mai bine adaptate nevoilor noastre. Așa că ar trebui să ne obișnuim deja cu ele și să nu mai creeze îngrijorare excesivă. 

Oricum, există și posibilitatea optării pentru actele de identitate clasice, ceea ce ar rezolva problema obiecției de conștiință pe care o aduc unii credincioși. Însă actele cu cip vor fi folosite, sunt sigur, de o majoritate covârșitoare. Pentru că ele oferă mai mult confort și lejeritate atunci când, datorită lor, vei putea rezolva de acasă, de la computerul propriu, o mulțime de probleme pentru care erai nevoit să te deplasezi pe la multe instituții, să depui cereri, să aștepți ore și zile până puteai să obții actele de care aveai nevoie.  

De aceea, poziția Patriarhie Române, exprimată de purtătorul de cuvânt, domnul Vasile Bănescu a fost suficient de clară: chiar dacă există cercuri monahale care se opun, Biserica nu vede în noile acte de identitate o problemă spirituală. Asta este o poziție normală și de bun simț. De altfel, părinții duhovnicești care au atins subiectul ne avertizează că lepădarea de Hristos se va face printr-un act în care se va specifica expres, nu printr-un cip care este neutru axiologic. 

Există însă și acele cercuri de credincioși de care vorbea domnul Bănescu, iar dacă vezi ce susțin te întrebi pe ce lume trăiesc ei sau noi, căci sigur nu este aceeași. Cuvintele folosite sunt foarte tari. Iată, în câteva citate cum se vorbește aici: „Asumarea pe viaţă a unui asemenea act electronic este, de fapt, înlocuirea numelui propriu cu numărul, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petre – cine; 123 – al câtelea? Adică al câtelea eşti, care îţi este numărul? Toate acestea vorbesc despre depersonalizare, despre pierderea personalităţii şi a numelui de aici rezultând și pierderea vieţii veşnice. Numărul personal înregistrat în cip are strictă legătură cu numărul fiarei din Apocalipsa, „666”. 

În Apocalipsă, numele “numeric” este redat ca nume “al fiarei”, nume “animalic”. Demnitatea asemănării cu Dumnezeu este înlăturată, odată ce se pune problema depersonalizării ființei omenești, prin asemănarea cu o ființă dobitocească, o fiară, devenind o anexă a sistemului impersonal computerizat într-un mecanism dirijabil, compus din niște cifre neînsuflețite, adică de ceva “numeric”.

Pe pământ, această idee satanică o pun în practică nefericitele slugi ale diavolului şi liderii “tainei fărădelegii”– sioniştii şi masonii, făuritorii noii ordini mondiale anticreştine – împărăţia “fiarei”

Înregimentarea electronică, fiind acceptată azi, care în mod clar presupune depersonalizarea și îndobitocirea aproapelui, se traduce prin lipsa dragostei lui Hristos în inimile noastre.”

Nu știu dacă ceea ce susțin acești pretinși apărători ai credinței este clar pentru cei ce nu se află în rândul lor, căci nici exprimarea lor nu mi se pare cea mai fericită. Acceptarea actelor electronice nu înseamnă înlocuirea numelui propriu cu numărul. Și până acum noi eram identificați prin intermediul unui CNP, asta este o măsură a autorităților de a face mai ușoară găsirea unică a fiecărei persoane, nu are legătură cu persoana mea, nici cu mântuirea. Numărul 666, prezent în Apocalipsă a primit diverse interpretări, dar găsirea lui în actele electronice este total deplasată. Numărul 666 se află în buletinele cu cip pentru că așa a hotărât un tribunal din Rusia, argument irefutabil la care nu mai ai ce să răspunzi. Cei care susțin asemenea idei ar trebui să înțeleagă că depersonalizarea mea este un act pe care îl fac eu singur, prin actele mele, nu poate fi efectuat din afară, prin înscrierea unor date ale mele în diverse registre ale autorităților. Acceptarea unei cărți de identitate este o treabă a administrației, nu are legătură cu persoana mea, nici cu legătura cu Hristos, nici cu viața veșnică. Omul își pierde libertatea, se depersonalizează prin acțiunea liberă personală. Nu pot identifica registrele autorităților cu Fiara apocaliptică, să o pun pe seama diavolului și să mai adaug aici sioniștii și masonii. Dar, adăugând aceste lucruri, ne arată care este sursa inspirației lor: credința în conspirația mondială a evreilor, a masonilor, dar și a Bisericii Ortodoxe, care a căzut în erezia grea a ecumenismului.

Mergând pe aceste critici extremiste și deplasate se poate rata natura reală a problemelor. Există două moduri în care poți rata întâlnirea cu problemele reale, primul este să fii prea lax, să nu vezi niciun pericol nicăieri, dintr-o înțelegere prea superficială. Al doilea este încrâncenarea peste măsură, să vezi 666, antihrist, pierderea vieții veșnice în niște acte administrative care n-au legătură cu ființa mea. Încercând să rămânem lucizi însă, prevedem că, dacă aceste noi cărți de identitate vor fi făcute (nu poți fi niciodată sigur cu autoritățile române) vor oferi mai multe facilități, dar vor fi și un pericol mai mare de supraveghere și control din partea statului, ceea ce merită o discuție aplicată separată.