Joker

Am văzut filmul duminică la cinematograf, și aș vrea să vorbesc puțin despre el. Ca personaj de BD Joker este un personaj negativ care se opune lui Batman, probabil de acolo îi vine numele. Este și el tot un erou, dar care nu aduce pacea și justiția socială, ci opusul lor.
Arthur Fleck este un om singur, ignorat de societate, ba chiar batjocorit de ea. De aceea el ajunge să se răzbune pe orice om care i-a făcut vreun rău, iar din perspectiva regizorală în care este prezentat personajul te îmbie să empatizezi cu el. Chiar dacă regizorul neagă într-un comunicat că ar încuraja violența, simțim că personajul este creat cu simpatie, crimele lui sunt înțelese: el este un nedreptățit social, de aceea are dreptul să să pedepsească, să se răzbune pe cei care-l ignoră sau îi fac rău cu indiferența lor.
Pentru ca Joker să ajungă să ucidă se întâlnesc câteva situații ajutătoare. Un coleg îi dă un pistol cu gând bun, ca să îl ajute în caz că este pus în pericol, căci fusese bătut de niște tineri numai din amuzament, administrația orașului oprește finanțarea pentru asistență de specialitate și medicamente pentru cei cu boli psihice. Este abuzat în copilărie. Sunt elemente care creionează un portret făcut parcă după manualele de psihiatrie. Pe lângă lumea interioară a personajului principal ni se descrie, dintr-o perspectivă cam de stânga, și o societate coruptă, în care cei slabi suferă și se revoltă. Regizorul pare să ne spună că lumea în care trăim este malefică, nepăsătoare față de suferința celor bolnavi, gata să îi umilească.
Cauza suferinței interioare a lui Joker este descrisă în termeni medicali: este fiul unei mame psihotice, care refuză să îl vadă așa cum este, preferă să își închipuie că copilul este mereu fericit, în timp ce era, de fapt, maltratat de iubiții mamei sale. De aici provine și râsul lui nestăpânit, produs când este pus în încurcătură, are emoții sau e stânjenit de ceva, care o denumire medicală precisă, sindrom pseudobulbar. Este un râs care începe obișnuit, dar pentru că nu se oprește îți dai seama că e ceva în neregulă cu cel care râde, devine enrevant, iar în final întotdeauna ne înspăimântă.
Nu simțim milă pentru cei omorâți, căci meritau să fie pedepsiți. Tinerii de la metrou pentru că agresau o fată singură, colegul care-i dăduse arma pentru că minte ca să nu fie implicat în ancheta care se deschide, prezentatorul media pentru că îl chema în emisiune doar ca să râdă pe seama lui, mama, cea mai vinovată dintre toți, pentru că îi provocase boala și starea în care se afla. Această acțiune criminală a lui Arthur Fleck duce la o revoltă în tot orașul, se înmulțesc crimele, situația scapă de sub controlul autorităților, se ajunge la un haos în care nu mai există reguli, iar societatea se prăbușește.
Dar nu toți sunt omorâți. Piticul sau fata care se poartă drăguț cu el sunt cruțați, ceea ce înseamnă că nu avem de-a face cu un simplu criminal, ci cu un justițiar care răzbună lipsa de iubire, ipocrizia celor bogați, nepăsarea, modul cum o societate bolnavă se comportă față de cei mai slabi membri ai ei. La final nu avem o soluție, putem fi mulțumiți că situația din film nu se regăsește și în viață.
În aceeași duminică în care am văzut se citește în Biserică pericopa vindecării demonizatului din Gadara. Societatea de atunci este la fel ca cea de azi, diferența este că demonizatul este vindecat. Înainte trăia prin cimitire, era legat cu lanțuri pe care le rupea, era evitat de toți, căci nu se înțelegea nimeni cu el, se rănea și pe el însuși, dar și pe cei care îi ieșeau în cale. Era un pericol și de aceea era izolat de societate, de oamenii normali care își vedeau de treburile lor. Pe acest demonizat Hristos îl face sănătos, dar vindecarea a avut un preț: a permis demonilor să intre într-o turmă de porci, care apoi s-a aruncat în mare. Oamenii, uimiți de vindecarea demonizatului vin la Hristos, dar nu ca să-i mulțumească, nu ca să îl roage să mai stea cu ei și să le facă bine și pe alți semeni ai lor, căci cu siguranță mai aveau și alți bolnavi, ci să-i spună să plece. Vindecase un om, dar ei aveau afacerile lor, și pierdeau bani din cauza Lui. Iar dacă mai vindeca și pe alții cine știe ce pagube ar mai fi produs. Gadarenii îi zic să plece, iar Hristos pleacă, și nu se mai întoarce niciodată la ei, i-a lăsat să-și vadă de viața lor fără să le mai facă nimic.
Societatea din care a fost alungat Hristos pare să fie aceea în care trăiește Joker. Este lumea din care Hristos a fost exclus, lăsată în voia ei: e bine dezvoltată economic, prosperă, păstrează luciul civilizației, până când un nebun, nebăgat în seamă de oamenii importanți, își face de cap, omoară pe cei care-l batjocoresc. Rezultatul este boala oamenilor, dar și boala societății, lipsită de compasiune pentru cei slabi, crima, haosul, teama generalizată. Dar acum nu mai e Hristos ca să-i vindece pe bolnavi și să mențină lumea un loc în care să poți trăi. Cam aici am ajuns.