Crima de la Caracal
Crima de la Caracal a demonstrat un lucru pe care îl știa toată lumea: statul român nu este în stare să asigure securitatea cetățenilor săi. Trebuie să ne ferim singuri, dar și să avem noroc pentru a nu cădea pe mâna interlopilor. Pentru că, la nivelul poliției, este plin de incompetență, cumetrii, aranjamente, corupție, plagiate ale celor care îi pregătesc pe polițiști. Nu poți avea încredere în astfel de oameni, chiar dacă ai vrea. Lucrurile se petrec la fel în toate sectoarele în care statul acționează, în administrațiile financiare, angajații din primării, învățământ, serviciile publice și peste tot, același amestec de aranjamente prin care incompetenții ajung în cele mai înalte funcții. Pentru toate avem de suferit noi, cetățenii obișnuiți ai acestei țări, iar în cazul unora, cum este Alexandra, ajung să și moară.
Există acum o totală nesiguranță despre ce s-a întâmplat. Versiunea oficială este că fata a fost omorâtă. Rămân însă destule dubii, dacă a fost posibil, pentru criminal ca, în decurs de câteva ore, să omoare fata, să o tranșeze, să o ardă până să devină scrum, fără ca nimeni să sesizeze ceva. Mulți tind să creadă în varianta traficului de persoane pentru prostituție. Nimic nu este demonstrat, nimic nu este sigur, de aceea se lansează ipoteze din cele mai fanteziste, pe care nimeni nu poate să le contrazică, pentru că nu se știe care este, de fapt, adevărul în acest caz.
Am văzut că s-a pus problema resetării instituțiilor statului. Asta ar fi singura soluție viabilă pentru țara noastră, un nou început. Să se închidă tot ce aparține de statul român, și să se creeze din nou, de la zero, pe alte baze, în care să își găsească locul și competența oamenilor. Nu va fi însă posibil așa ceva. În afara câtorva demiteri la vârf, de fapt o rotație a cadrelor dacă ne uităm unde ajung cei care sunt scoși din funcții de conducere, vor mai fi câteva cârpeli prin câteva puncte, și vom defila mai departe cam cu același gen de personaje și de mentalități. Viitorul nu ne rezervă surprize, nu avem parte de vreo noutate benefică.
Dacă statul nu face mare lucru ca să ne apere în fața crimei organizate, fie din incompetență, fie din cârdășia dintre hoți și polițiști, ce șanse mai avem la o viață normală? Aceasta ar ține de solidaritatea dintre noi, de capacitatea de a ne ajuta, de a ne simți o comunitate având ca scop păstrarea propriei siguranțe. Din păcate însă, românii sunt printre cei mai individualisti oameni de pe fața pământului. Trăim în totală indiferență față de problemele aproapelui nostru, ne pasă doar ceea ce ne poate atinge, și de nimic altceva.
Am văzut asta și în cazul uciderii Alexandrei ( o consider crimă pentru că astea sunt informațiile oficiale, chiar dacă sunt multe neconcordanțe). Probabil că părinții care au fete adolescente să fi simțit o empatie față de drama trăită de părinții fetei. În rest, mai toți cei care se exprimau, o făceau ca să acuze ba partidul de guvernământ, ba președintele, ba serviciile de informații. Tragedia era folosită ca un moment emoțional foarte puternic, prielnic pentru a distruge adversarul politic, fără să-ți pese de cei care suferă. Așa suntem noi: o crimă despre care vorbește toată lumea și care a zguduit țara, e un prilej potrivit de a obține capital politic.
Toți avem pretenții imense de la un stat impotent. Toți acuzăm, ne indignăm, știm cine sunt vinovații și ce ar trebui făcut, ne arătăm nemulțumirea, dar mergem mai departe, nepăsători în fond, la dramele care se întâmplă în prezența noastră.
Peste toate acestea, că român în aceste zile, ai un sentiment de dezamăgire, însingurare, neînțelegere. pare sa fie ceva inconsistent în ființa noastră națională. Ai dori să îți resetezi tu însuți viața, și poporul din care faci parte, și nu prea știi cum să o faci.
Există acum o totală nesiguranță despre ce s-a întâmplat. Versiunea oficială este că fata a fost omorâtă. Rămân însă destule dubii, dacă a fost posibil, pentru criminal ca, în decurs de câteva ore, să omoare fata, să o tranșeze, să o ardă până să devină scrum, fără ca nimeni să sesizeze ceva. Mulți tind să creadă în varianta traficului de persoane pentru prostituție. Nimic nu este demonstrat, nimic nu este sigur, de aceea se lansează ipoteze din cele mai fanteziste, pe care nimeni nu poate să le contrazică, pentru că nu se știe care este, de fapt, adevărul în acest caz.
Am văzut că s-a pus problema resetării instituțiilor statului. Asta ar fi singura soluție viabilă pentru țara noastră, un nou început. Să se închidă tot ce aparține de statul român, și să se creeze din nou, de la zero, pe alte baze, în care să își găsească locul și competența oamenilor. Nu va fi însă posibil așa ceva. În afara câtorva demiteri la vârf, de fapt o rotație a cadrelor dacă ne uităm unde ajung cei care sunt scoși din funcții de conducere, vor mai fi câteva cârpeli prin câteva puncte, și vom defila mai departe cam cu același gen de personaje și de mentalități. Viitorul nu ne rezervă surprize, nu avem parte de vreo noutate benefică.
Dacă statul nu face mare lucru ca să ne apere în fața crimei organizate, fie din incompetență, fie din cârdășia dintre hoți și polițiști, ce șanse mai avem la o viață normală? Aceasta ar ține de solidaritatea dintre noi, de capacitatea de a ne ajuta, de a ne simți o comunitate având ca scop păstrarea propriei siguranțe. Din păcate însă, românii sunt printre cei mai individualisti oameni de pe fața pământului. Trăim în totală indiferență față de problemele aproapelui nostru, ne pasă doar ceea ce ne poate atinge, și de nimic altceva.
Am văzut asta și în cazul uciderii Alexandrei ( o consider crimă pentru că astea sunt informațiile oficiale, chiar dacă sunt multe neconcordanțe). Probabil că părinții care au fete adolescente să fi simțit o empatie față de drama trăită de părinții fetei. În rest, mai toți cei care se exprimau, o făceau ca să acuze ba partidul de guvernământ, ba președintele, ba serviciile de informații. Tragedia era folosită ca un moment emoțional foarte puternic, prielnic pentru a distruge adversarul politic, fără să-ți pese de cei care suferă. Așa suntem noi: o crimă despre care vorbește toată lumea și care a zguduit țara, e un prilej potrivit de a obține capital politic.
Toți avem pretenții imense de la un stat impotent. Toți acuzăm, ne indignăm, știm cine sunt vinovații și ce ar trebui făcut, ne arătăm nemulțumirea, dar mergem mai departe, nepăsători în fond, la dramele care se întâmplă în prezența noastră.
Peste toate acestea, că român în aceste zile, ai un sentiment de dezamăgire, însingurare, neînțelegere. pare sa fie ceva inconsistent în ființa noastră națională. Ai dori să îți resetezi tu însuți viața, și poporul din care faci parte, și nu prea știi cum să o faci.
Comentarii
Trimiteți un comentariu