Papa
Rareori am văzut o unitate de vederi și de simțiri ca în cazul vizitei papei Francisc. Televiziunile de știri, dar și cele generaliste, s-au întrecut în prezentarea în cele mai frumoase imagini și cele mai calde elogii, am avut parte de emoție, bucurie ni s-a spus mereu că trăim momente înălțătoare. Așa cum au mai observat și alții, șeful bisericii catolice este primit cu cele mai înalte onoruri de președintele protestant al unei țări preponderent ortodoxe, iar poporul, pe străzi, aclamă întâlnirea în culmea bucuriei.
Sigur, nu puteau să lipsească nici de această dată cârcotașii de serviciu. Ortodocși fundamentaliști au atacat această vizită, reluând toate diferențele dogmatice care există între catolici și ortodocși, cred că au un fișier salvat undeva în calculator, iar atunci când se ivește prilejul îl postează pe net, ca să poată rememora toate schismele făcute de catolici de la 1054 încoace. Papa a fost numit antihrist, cel care vine ca să ne fure credința și să ne trimită în fundul iadului. Au mai existat și naționaliști care văd în el un agent de influență al puterilor străine, care au transformat România în colonie. Aceste poziționări față de vizita papei există, dar nu cred că trebuie să ne preocupe până peste fire. Impresia mea, una total subiectivă, recunosc, nu am un eșantion reprezentativ, nici nu știu să se fi făcut vreo măsurare sociologică, este că numărul extremiștilor a mai scăzut un ultimii ani. Supărații, de data asta, au fost mai puțini.
Niciun ortodox, implicat cât de cât viața Bisericii, nu nesocotește diferențele dogmatice dintre ortodocși și catolici. Nu vrea nimeni să forțeze o apropiere, de care încă ne despart foarte multe. Dar, cu toate diferențele, putem să ne comportăm civilizat, să îl primim pe papă și pe orice catolic care vrea să ne viziteze cu toată cordialitatea, să ne păstrăm bune relații între noi. Iar o colaborare între bisericile creștine este benefică pentru toți. Diferențele dogmatice există, dar la nivelul problemelor pe care bisericile le întâmpină în lumea contemporană, avem multe în comun. Sunt problemele despre care a vorbit și papa în discursul de la catedrala națională, au vorbit și ortodocșii în numeroase rânduri, și sunt legate de familie, sărăcie, război, ură, consumism și tot ce mai îndepărtează omul contemporan de trăirea vie a credinței.
Papa Francisc are o imagine foarte bună, în mare parte produsă de presă și de un marketing eficient. Peste tot pe unde vine, mulțimile sunt electrizate, face o impresie formidabilă, și mi-aș dori ca aceasta să se răsfrângă și asupra noastră. Să-i schimbe puțin percepția președintelui Iohannis, care vedea în cele trei milioane de ortodocși care au semnat pentru referendumul pentru redefinirea familiei în constituția României, niște fanatici cărora, zicea dânsul, poporul român le-a dat cu flit. Să se răsfrângă asupra patriarhului Daniel, cel atât de mult hulit în cercurile progresiștilor, asupra catedralei patriarhale, poate cea mai contestată construcție care s-a făcut în timpurile apropiate de noi.
În aceste zile am auzit cele mai frumoase vorbe la adresa papei și a credinței, inclusiv de la persoane care au atacat construirea catedralei naționale și, adeseori, preoțimea română. Dacă rămân consecvenți, acești oameni pot să observe că papa este în aceeași categorie cu cei pe care îi detestă, atât prin apropiere, deoarece papa a fost alături de patriarh și a ținut o predică și s-a rugat în Catedrala Națională, cât și prin conținutul cuvintelor pe care le-a spus.
Înainte de această vizită, mă gândeam că papa nu prea are ce să ne aducă. Se va întâlni protocolar cu oamenii politici, președintele, primul ministru, cu patriarhul și cu membrii sinodului Bisericii Ortodoxe Române, lucrurile se vor petrece conform programului stabilit, iar noi putem bifa o acțiune reușită și să ne vedem mai departe de treburile noastre. Dar, poate să mai fie și altceva. Probabil că papa a fost primit cu o simpatie mai mare decât se aștepta, nu numai de catolici, ci și de ortodocșii majoritar pe aceste pământuri. Iar acum, această simpatie de care se bucură papa, ar fi bine să o răsfrângă și asupra ortodocșilor.
I-am auzit, în aceste zile, pe fanaticii religioși care îl contestă pe papă, dar nu i-am auzit pe progresiștii care contestă credința în Dumnezeu. Și, așa cum nu a fost contestată prezența papei în catedrala națională, mi-ași dori să nu fie contestată nici atunci când la slujbe vor participa numai ortodocși. Așa cum prezența icoanelor nu a fost contestată, atunci când acestea i-au fost oferite papei, îmi doresc să nu fie contestate nici icoanele ortodoxe expuse public. Așa cum procesiunile religioase de la București, Iași, Șumuleu, foarte frumoase și calde, nu au fost contestate, să nu mai fi contestate nici procesiunile de sfânta Parascheva sau înghesuiala de la Bobotează. Înainte cu puțin timp mi se părea imposibil, căci am văzut că există oameni care și-au făcut o meserie din contestarea actelor credinței creștine. Probabil că nu și au schimbat peste noapte opțiunile, dar se abțin să comenteze negativ din respect. Speranța mea este ca aceste respect să continue și după ce papa va pleca de la noi din țară.
Sigur, nu puteau să lipsească nici de această dată cârcotașii de serviciu. Ortodocși fundamentaliști au atacat această vizită, reluând toate diferențele dogmatice care există între catolici și ortodocși, cred că au un fișier salvat undeva în calculator, iar atunci când se ivește prilejul îl postează pe net, ca să poată rememora toate schismele făcute de catolici de la 1054 încoace. Papa a fost numit antihrist, cel care vine ca să ne fure credința și să ne trimită în fundul iadului. Au mai existat și naționaliști care văd în el un agent de influență al puterilor străine, care au transformat România în colonie. Aceste poziționări față de vizita papei există, dar nu cred că trebuie să ne preocupe până peste fire. Impresia mea, una total subiectivă, recunosc, nu am un eșantion reprezentativ, nici nu știu să se fi făcut vreo măsurare sociologică, este că numărul extremiștilor a mai scăzut un ultimii ani. Supărații, de data asta, au fost mai puțini.
Niciun ortodox, implicat cât de cât viața Bisericii, nu nesocotește diferențele dogmatice dintre ortodocși și catolici. Nu vrea nimeni să forțeze o apropiere, de care încă ne despart foarte multe. Dar, cu toate diferențele, putem să ne comportăm civilizat, să îl primim pe papă și pe orice catolic care vrea să ne viziteze cu toată cordialitatea, să ne păstrăm bune relații între noi. Iar o colaborare între bisericile creștine este benefică pentru toți. Diferențele dogmatice există, dar la nivelul problemelor pe care bisericile le întâmpină în lumea contemporană, avem multe în comun. Sunt problemele despre care a vorbit și papa în discursul de la catedrala națională, au vorbit și ortodocșii în numeroase rânduri, și sunt legate de familie, sărăcie, război, ură, consumism și tot ce mai îndepărtează omul contemporan de trăirea vie a credinței.
Papa Francisc are o imagine foarte bună, în mare parte produsă de presă și de un marketing eficient. Peste tot pe unde vine, mulțimile sunt electrizate, face o impresie formidabilă, și mi-aș dori ca aceasta să se răsfrângă și asupra noastră. Să-i schimbe puțin percepția președintelui Iohannis, care vedea în cele trei milioane de ortodocși care au semnat pentru referendumul pentru redefinirea familiei în constituția României, niște fanatici cărora, zicea dânsul, poporul român le-a dat cu flit. Să se răsfrângă asupra patriarhului Daniel, cel atât de mult hulit în cercurile progresiștilor, asupra catedralei patriarhale, poate cea mai contestată construcție care s-a făcut în timpurile apropiate de noi.
În aceste zile am auzit cele mai frumoase vorbe la adresa papei și a credinței, inclusiv de la persoane care au atacat construirea catedralei naționale și, adeseori, preoțimea română. Dacă rămân consecvenți, acești oameni pot să observe că papa este în aceeași categorie cu cei pe care îi detestă, atât prin apropiere, deoarece papa a fost alături de patriarh și a ținut o predică și s-a rugat în Catedrala Națională, cât și prin conținutul cuvintelor pe care le-a spus.
Înainte de această vizită, mă gândeam că papa nu prea are ce să ne aducă. Se va întâlni protocolar cu oamenii politici, președintele, primul ministru, cu patriarhul și cu membrii sinodului Bisericii Ortodoxe Române, lucrurile se vor petrece conform programului stabilit, iar noi putem bifa o acțiune reușită și să ne vedem mai departe de treburile noastre. Dar, poate să mai fie și altceva. Probabil că papa a fost primit cu o simpatie mai mare decât se aștepta, nu numai de catolici, ci și de ortodocșii majoritar pe aceste pământuri. Iar acum, această simpatie de care se bucură papa, ar fi bine să o răsfrângă și asupra ortodocșilor.
I-am auzit, în aceste zile, pe fanaticii religioși care îl contestă pe papă, dar nu i-am auzit pe progresiștii care contestă credința în Dumnezeu. Și, așa cum nu a fost contestată prezența papei în catedrala națională, mi-ași dori să nu fie contestată nici atunci când la slujbe vor participa numai ortodocși. Așa cum prezența icoanelor nu a fost contestată, atunci când acestea i-au fost oferite papei, îmi doresc să nu fie contestate nici icoanele ortodoxe expuse public. Așa cum procesiunile religioase de la București, Iași, Șumuleu, foarte frumoase și calde, nu au fost contestate, să nu mai fi contestate nici procesiunile de sfânta Parascheva sau înghesuiala de la Bobotează. Înainte cu puțin timp mi se părea imposibil, căci am văzut că există oameni care și-au făcut o meserie din contestarea actelor credinței creștine. Probabil că nu și au schimbat peste noapte opțiunile, dar se abțin să comenteze negativ din respect. Speranța mea este ca aceste respect să continue și după ce papa va pleca de la noi din țară.
Comentarii
Trimiteți un comentariu