După alegeri
Singurul lucru bun după alegerile europarlamentare este scăderea numărului votanților grupului infracțional organizat numit PSD. Dar asta nu e o garanție că lucrurile vor merge spre bine. Căci în locul lui, încep să urce un PNL fără o identitate doctrinară clară, cu personaje ca Orban și Rareș Bogdan, și un USR neomarxist, care a livrat exclusiv un discurs anti-hoție, ceea ce poate fi suficient când ești în opoziție, dar nu e un program de guvernare dacă iei puterea.
PSD poate să scadă în preferințele electoratului până la irelevanță, pentru că pe membrii acestui partid nu-i leagă o idee comună, o doctrină pe care s-o împărtășească și de la care să se revendice. Ei doar au împărțit privilegii celor din frunte ( vă amintiți de parlamentarul care a folosit elicopterul SMURD pentru un deranjament la stomac) și pomeni celor de la bază, ca să accepte privilegiile celor din frunte. Dacă nu vor avea acces la putere și, prin urmare, nu vor putea oferi nimic, nici vor mai avea susținători. Există orașe în Ardeal, cum ar fi Cluj, Oradea, Arad, Alba Iulia, unde primăriile sunt câștigate mereu de liberali, iar localitățile respective se dezvoltă bine și frumos, cu investiții străine și fonduri europene. Un asemenea model se poate amplifica la nivelul întregii țări, iar după două mandate succesive în opoziție, PSD-ul n-ar mai trece pragul electoral.
Dar totodată, PSD-ul poate să și crească la loc, că au mai pierdut alegeri, și pe vreme lui Iliescu, și a lui Năstase sau Ponta, dar apoi au câștigat puterea la loc. Șansa lui de a se menține este și punctul său slab: clientelismul. Suntem gata să ne rezolvăm micile și marile probleme prin diverse aranjamente, nu pe calea rigidă a respectării stricte a legii. Iar PSD-ul este partidul clientelar al românilor, indiferent de opțiune lor politică, oricât ar încerca să-i imite și alții, nu se pot compara cu el. Ideea de a ne rezolva problemele printr-o mică intervenție acolo unde trebuie, ne e comună multora dintre noi, indiferent de opțiune politică, iar asta poate să mențină în prim plan partidul care are și acum guvernarea.
Câștigătorii de azi par să fie USR+PLUS, mai ales prin creșterea numărului de voturi obținute. Deocamdată, singurul lucru pe care l-au oferit au fost câteva slogane împotriva PSD-ului. Deviza lor a fost „fără hoție ajungem departe”, ceea ce este corect, dar nu suficient. Ei sunt percepuți ca progresiști, competenți și pro-europeni, capabili să aducă bunăstarea pe care o visează tot românul. Aduc însă cu ei și ideologia stângistă a genului și un anti-creștinism tot mai virulent. Dacă reușesc în ceea ce își propun, vor aduce un trai mai bun românilor, împreună cu renunțarea la tot ceea ce ține de tradiție, de normalitatea vieții, așa cum o știam până de curând, de marginalizare a credinței. USR+PLUS ar oferi o modernizare pe modelul defect al UE de acum.
Cu PNL-ul nu știi ce se va întâmpla. Orban e un personaj sub-mediocru, care a spus aberația că ar trebui scoasă Miorița din manuale pentru că nu promovează un model concurențial de viață, și cu un Rareș Bogdan, care se exprimă ca la Antena 3, dar cu semn schimbat. Liberalii pot s-o ia în orice direcție, dar probabil vor ține mai mult cont de tradiționalismul și conservatorismul românilor.
Nu există încă o direcție conservator-creștină, care să conteze, în acest moment, iar speranțele că va exista într-un viitor previzibil sunt tot mai mici, mai ales dacă vedem că în ascensiune sunt acum progresismul umanist, împreună cu promovarea ideologiei de gen. Românii care au vrut să voteze candidați care afișau valori creștine n-au prea avut ce alege, chiar dacă, în afară de USR, cam toți s-au afișat cu ele.
Astfel, apelul la credință s-a auzit și de la PSD și PNL, dar mai accentuat de la PMP, unde fostul președinte Traian Băsescu a avut cel mai consistent discurs conservator-creștin (și dacă n-am ști ce politică a făcut mai că l-am crede) și singurul care a intrat în Parlamentul European. Dacă nu i-am bănui de oportunism, am putea avea încredere în apărarea valorilor creștine din partea lor. Alte opțiuni creștine, de data asta sincere, au venit de la Prodemo, prin Ioana Picoș Făgădaru, și de la independentul Peter Costea, dar fără să reușească să treacă de pragul electoral. Printr-o ironie ciudată, creștinii au de așteptat un program apropiat de valorile lor de la Traian Băsescu și din ce-or mai zice liberalii. Dar creștinii români așteaptă să apară acea Alternativă Dreaptă, care să răspundă adecvat așteptărilor civice ale credincioșilor, mai ales pe fondul dezvoltării progresismului.
PSD poate să scadă în preferințele electoratului până la irelevanță, pentru că pe membrii acestui partid nu-i leagă o idee comună, o doctrină pe care s-o împărtășească și de la care să se revendice. Ei doar au împărțit privilegii celor din frunte ( vă amintiți de parlamentarul care a folosit elicopterul SMURD pentru un deranjament la stomac) și pomeni celor de la bază, ca să accepte privilegiile celor din frunte. Dacă nu vor avea acces la putere și, prin urmare, nu vor putea oferi nimic, nici vor mai avea susținători. Există orașe în Ardeal, cum ar fi Cluj, Oradea, Arad, Alba Iulia, unde primăriile sunt câștigate mereu de liberali, iar localitățile respective se dezvoltă bine și frumos, cu investiții străine și fonduri europene. Un asemenea model se poate amplifica la nivelul întregii țări, iar după două mandate succesive în opoziție, PSD-ul n-ar mai trece pragul electoral.
Dar totodată, PSD-ul poate să și crească la loc, că au mai pierdut alegeri, și pe vreme lui Iliescu, și a lui Năstase sau Ponta, dar apoi au câștigat puterea la loc. Șansa lui de a se menține este și punctul său slab: clientelismul. Suntem gata să ne rezolvăm micile și marile probleme prin diverse aranjamente, nu pe calea rigidă a respectării stricte a legii. Iar PSD-ul este partidul clientelar al românilor, indiferent de opțiune lor politică, oricât ar încerca să-i imite și alții, nu se pot compara cu el. Ideea de a ne rezolva problemele printr-o mică intervenție acolo unde trebuie, ne e comună multora dintre noi, indiferent de opțiune politică, iar asta poate să mențină în prim plan partidul care are și acum guvernarea.
Câștigătorii de azi par să fie USR+PLUS, mai ales prin creșterea numărului de voturi obținute. Deocamdată, singurul lucru pe care l-au oferit au fost câteva slogane împotriva PSD-ului. Deviza lor a fost „fără hoție ajungem departe”, ceea ce este corect, dar nu suficient. Ei sunt percepuți ca progresiști, competenți și pro-europeni, capabili să aducă bunăstarea pe care o visează tot românul. Aduc însă cu ei și ideologia stângistă a genului și un anti-creștinism tot mai virulent. Dacă reușesc în ceea ce își propun, vor aduce un trai mai bun românilor, împreună cu renunțarea la tot ceea ce ține de tradiție, de normalitatea vieții, așa cum o știam până de curând, de marginalizare a credinței. USR+PLUS ar oferi o modernizare pe modelul defect al UE de acum.
Cu PNL-ul nu știi ce se va întâmpla. Orban e un personaj sub-mediocru, care a spus aberația că ar trebui scoasă Miorița din manuale pentru că nu promovează un model concurențial de viață, și cu un Rareș Bogdan, care se exprimă ca la Antena 3, dar cu semn schimbat. Liberalii pot s-o ia în orice direcție, dar probabil vor ține mai mult cont de tradiționalismul și conservatorismul românilor.
Nu există încă o direcție conservator-creștină, care să conteze, în acest moment, iar speranțele că va exista într-un viitor previzibil sunt tot mai mici, mai ales dacă vedem că în ascensiune sunt acum progresismul umanist, împreună cu promovarea ideologiei de gen. Românii care au vrut să voteze candidați care afișau valori creștine n-au prea avut ce alege, chiar dacă, în afară de USR, cam toți s-au afișat cu ele.
Astfel, apelul la credință s-a auzit și de la PSD și PNL, dar mai accentuat de la PMP, unde fostul președinte Traian Băsescu a avut cel mai consistent discurs conservator-creștin (și dacă n-am ști ce politică a făcut mai că l-am crede) și singurul care a intrat în Parlamentul European. Dacă nu i-am bănui de oportunism, am putea avea încredere în apărarea valorilor creștine din partea lor. Alte opțiuni creștine, de data asta sincere, au venit de la Prodemo, prin Ioana Picoș Făgădaru, și de la independentul Peter Costea, dar fără să reușească să treacă de pragul electoral. Printr-o ironie ciudată, creștinii au de așteptat un program apropiat de valorile lor de la Traian Băsescu și din ce-or mai zice liberalii. Dar creștinii români așteaptă să apară acea Alternativă Dreaptă, care să răspundă adecvat așteptărilor civice ale credincioșilor, mai ales pe fondul dezvoltării progresismului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu