Cine și ce mai citește azi

Dispare paradigma cărții
Oamenii trecuți de o anumită vârstă, cam în jur de 40 de ani, au fost obișnuiți să pună la baza culturii cartea tipărită. Aceasta avea rolul formator fundamental, mai ales că era singura disponibilă, nu apăruseră încă tentațiile televiziunii și internetului. Dacă te uiți la modul cum își descriu formarea autori ai vechilor generații, de pilldă Mircea Eliade, cu „Romanul adolescentului miop” sau, ceva mai târziu, Ion Vianu, în „ Amor intellectualis. Romanul unei educații”, care îmi vin mai repede în minte, vezi că în formarea lor intelectuală, în modul de a gândi, în ceea ce au ajuns să fie, este vorba despre cărțile pe care le-au citit, autorii cu care s-au întâlnit  și care i-au marcat. Întreaga cultură clasică se face în jurul cărților, ele sunt principalul obiect la care se raportau oamenii. Prin urmare, putem spune că scriitorii mari și mici, de aici și de pretutindeni, până la o dată foarte recentă,  s-au format prin contactul cu marile cărți ale umanității. Cei de azi pot spune că se formează din postările de pe Facebook ale prietenilor.
Se pare însă că odată cu internetul și cu marea dezvoltare a culturii de consum, se modifică această paradigmă. În centrul culturii nu mai stă nimic, sau poate stă doar nimicul sau. Sau, ca să nu fim atât de gravi, să zicem că stau nimicurile pe care le tot distribuim de la unii la alții pe rețelele de socializare. Acestea formează grosul lecturilor noastre.
 Dacă ne uităm la câteva date statistice ale pieței de carte, numărul de titluri apărute este imens, în schimb tirajele sunt extrem de mici. Câteva sute de exemplare este normal pentru o carte căutată, iar la câteva mii deja se poate vorbi de bestseller. Începem să avem tot mai multe cărți pentru tot mai puțini cititori. Editorii și cei care mai sunt legați de cărți, trebuie să facă față unui public pretențios și foarte restrâns.
Realitatea este că, pentru o foarte mare parte din contemporanii noștri, cărțile nu mai au relevanță. Același lucru se observă din faptul că despre ele nu se mai discută, iar dacă vreți să verificați asta, vedeți cât mai sunt citite cronicile de carte, fie în reviste tipărite, fie apărute pe internet. Trăim într-o lume mult mai abundentă, mai colorată, mai plină de tot felul de brizbrizuri, dar mai săracă în fond, fiindcă oamenii au preocupări și idei despre viață puține și simpliste.
Cărțile mai există pentru că există un număr de editori încăpățânați să nu se recalifice în alte meserii mai rentabile. Și există dorința consecventă a unor semeni ai noștri de a scrie, dorință pe care o vor duce la îndeplinire indiferent de costuri, de avantaje sau dezavantaje. Autorii s-au resemnat să nu câștige mare lucru din munca lor intelectuală. Editorii încă mai pot să supraviețuiască. Comercianții însă sunt cei care mai pot câștiga ceva din comerțul cu cărți. Sunt din ce în ce mai puțini cititori, dar cartea nu va dispare niciodată. Va avea un rol secundar în formarea noilor generații, va fi preferată de un număr destul de redus de oameni, și de aceea  se va transforma într-un produs de nișă. Dispar cititorii, dar cartea nu va dispărea odată cu ei, căci mai rămân încă autorii, iar ei vor persista în acțiunea lor lipsită de finalitate practică. Nevoia lor de a crea nu se va stinge chiar dacă vor fi din ce în ce mai puțini cei interesați de roadele muncii lor. Un autor scrie pentru că e inspirat să o facă, simte că nu poate trăi dacă nu dă formă scrisă gândurilor care-l bântuie. Sigur că ar prefera să aibă și cititori, dar se poate dispensa și de ei, cu condiția să mai rămână măcar câțiva.
Nu mai citim pentru că suntem din ce în ce mai superficiali. O carte serioasă este dificil de parcurs, pentru că îți cere atenție, să fii concentrat, să îi acorzi un timp îndelungat pe care oricum nu îl ai, sau preferi să îl petreci în alt mod. Apoi, ca să poți înțelege despre ce e vorba în ea, îți mai cere o deconectare de la problemele zilei. Cartea nu îți vorbește despre ceea ce se întâmplă în jurul tău. Poate fi scrisă în urma cu multe zeci sau sute de ani, și atunci citind-o ai impresia că ceea ce se spune acolo este total nerelevant pentru viața ta prezentă. Atunci altele erau problemele care îi frământau pe oameni și la care cugetau în scris. Iar asta este o vină de neiertat pentru o carte. Nu-ți răspunde la o întrebare directă și imediată, nu dă o îndrumare despre ce să faci, de aceea pare inutilă. Nouă ne trebuie răspunsuri imediate și directe la problemele cu care ne confruntăm, iar dacă nu le primim rapid, dacă răspunsul vine prin lungi ocoluri în istoria culturii, ni se pare fără rost, nu avem răbdare s-o mai parcurgem. Nu ne mai poate interesa o acțiune care ne pune la încercare răbdarea.
Suntem dresați să trăim numai în prezent. Știrile pe care le primim, notificările de pe WhatsAp, de pe Facebook și din orice altă parte ne fac să trăim cu intensitate doar ceea ce se petrece aici și acum. Iar în sens cultural mai larg trăim într-o epocă în care este valorificat prezentul în dauna trecutului. Așa că ceea ce nu se referă la ceea ce se întâmplă în jurul nostru are toate șansele să fie socotit inactual, să nu trezească vreun interes, să nu ne pese. Lumea e plină de evenimente importante sau despre care media ne face să credem că sunt importante, astfel încât nu mai acordăm din timpul nostru activităților care nu ar fi legate strict de prezent.
În acest context, lectura unor cărți devine o activitate de prisos, care doar ne mănâncă timpul, fără să ne ofere ceva în schimb.
Totuși, mai există oameni care le citesc, căci altfel, deoarece suntem într-o economie de piață în care doar lucrurile care aduc profit există, cartea ar dispărea definitiv. Cititorii se împart în două categorii. Unii sunt personaje demodate care păstrează obiceiuri vechi, cum e acela de a citi. Alții sunt oameni ai timpului lor, care răspund campaniilor de marketing în care se promovează cărți. Au apărut lanțuri de librării puternice, care sunt capabile să mobilizeze un număr de oameni să cumpere cărți, și chiar să transforme cititul într-o acțiune cool. Se citește câte ceva beletristică, mai ales autorii cunoscuți. Apoi sunt personaje care apar la televizor, și care fiind cunoscute îndeamnă un număr de oameni să le cumpere și cărțile.
Cine mai citește azi? Tinerii nu prea, de obicei au alte preocupări, alte gânduri care îi animă. Totuși, printre ei se găsesc cei mai mulți dintre cititori. În perioada de formare, în timpul liceului și al studiilor superioare, fiind într-un mediu universitar, mai ai timp și chef să mai citești câte ceva. Pe lângă cei cu obiceiuri demodate, acești tineri vor menține în viață firava industrie tipografică de la noi.
Cei cu studiile terminate au cam pierdut obiceiul lecturii.  Într un fel, au dreptate. Muncesc până seara, vin acasă obosiți, nervoși, tracasați, plini de grijile serviciului și ale casei, este evident că nu mai au timpul și energia să se dedice unei activități care le cere concentrare și ieșirea din lumea în care se află, pentru a pătrunde în noi orizonturi. După o muncă obositoare, în care nu vezi niciun sens, în afara banilor pe care-i câștigi, nu mai vrei să te concentrezi pe chestii dificile, pe care le-ar presupune lectura cărților, preferi ceva ușor, care să te distreze, să te adoarmă și să te mențină în formă pentru a doua zi, când o iei de la capăt.
 În plus, așa cum aminteam înainte, suntem parte a unei culturi care valorizează la maxim ceea ce se întâmplă în actualitate, care duce importanța evenimentelor petrecute acum la cel mai înalt nivel, fără să mai lase astfel locul unui interval de timp care ar permite concentrarea către alte orizonturi. Dacă îi întrebi pe oameni de ce nu mai citesc, aproape toți îți vor spune că nu mai au timp. Ori, acești oameni care spun foarte sincer că nu mai au timp pentru lectură, urmăresc cu mare atenție știrile, talk-show-urile, emisiunile preferate, că, în general, sunt la curent cu tot ce e nou în lume. Ar fi ciudat, în lumea noastră, să vezi un bărbat cu serviciu și familie, că seara acasă, în loc să stea la televizor, sau să iasă cu prietenii la o bere, să ia o carte și să citească. Nu zic că fenomenul este imposibil, dar ar fi unul total atipic, discordant cu modul cum ne comportăm zilnic, în dezacord cu valorile lumii noastre. Cititul devine o activitate desuetă, și, în ciuda încercărilor pline de bune intenții de a-l revigora, de a-l face un obicei al noilor generații, va rămâne o activitate marginală pe care doar câțiva o vor mai practica. O lume care schimbă paradigma cărții cu cititul rapid de pe ecranele smartphone-urilor va avea un alt timp decât cel pe care îl știm al lumii curente. Va fi mult mai pragmatică, pregătită să facă diverse activități, mai eficientă, dar va avea mult mai puțin suflet.
Cu ce este înlocuită lectura cărților? Mai întâi de toate cu televizorul, apoi cu ceea ce se poate citi si vedea pe internet. Locul cărților de mai înainte îl iau articolele scrise prin diverse publicații și bloguri sau pe Facebook. Astfel că oamenii de azi au păreri foarte clar conturate în ce privește politica, mersul societății, filozofia, psihologia, sociologia, istoria și luptele de idei. Dar tot ceea ce oamenii ar deprinde cu greu din lectura cărților, în timpuri doar puțin îndepărtate de al nostru, se obține foarte ușor acum din lecturile rapide de pe internet. Căci avem oameni care se pricep la toate, în ciuda faptului că nu sunt specialiști în nimic. Cultura lor e formată din  cunoștințele pe care le pot prelua de pe google, și din ce mai citesc pe internet. Asta însă nu îi împiedică să fie foarte convinși de adevărurile pe care le susțin, să combată cu multă vigoare pe cei care gândesc în alt mod, chiar dacă aceia au mai multe cunoștințe în domeniu. Se pare însă că siguranța de sine în susținerea propriilor convingeri crește pe măsură ce scade suma cunoștințelor pe care le ai. Cultura rapidă pe internet este ca și cum am citi doar cărți cu maxime și reflecții, în locul cărților întregi. Are și fragmentul farmecul lui, există formulări lapidare de o mare frumusețe și profunzime, dar să rămâi numai la acestea înseamnă să ai o viziune foarte deformată asupra întregului.
 Lumea nu mai citește pentru că are prea multe lucruri de făcut cu care poate să înlocuiască o activitate mult prea laborioasă pentru gustul ei. Dar nu rămânem fără cultură. Căci conținutul de idei pe care îl transmite cartea se transmite în formă diluată în articolele online ale ziarelor și revistelor, prin anumite emisiuni de la televizor. Diferența dintre cititul pe internet și lectura cărților serioase, este aceeași ca între o brigadă artistică de duzină, care produce scheciuri pe scenă,  și vizionarea unui film de artă. În primul caz ești mereu prins de acțiune, râzi din două în două minute de glumele ușurele care se fac, te simți antrenat și implicat, apropiat de actori, știi că dacă ai face puțin efort ai putea juca și tu la fel ca ei. Filmul de artă este mult mai complicat. Trebuie să te pregătești ca să poți să îl înțelegi, să stai și să meditezi la ceea ce se întâmplă acolo, să lași întrebări deschise, căci nu poți răspunde fără echivoc problemelor care sunt puse acolo. Odată ce te-ai învățat cu lucrurile ușoare, nu prea mai ești dispus să faci eforturi suplimentare pentru a te adapta la cele mai dificile. Să citești a devenit ceva desuet, nu cum ar fi să umbli cu căruța în foc a automobilului, nici chiar așa, dar este ca și cum ai folosi un telefon cu disc în locul unui gadget. Ce rost are să folosești metode învechite și lente de lectură, când ai la îndemână varianta rapidă?  Cartea este un obiect bun de scos din uz, din moment ce există mijloace tehnice mult mai performante  ca să obții informația de care ai nevoie. Se pare că nu are cine să ne mai salveze, ne-am mutat la televizor sau la internet, am pierdut obișnuința citirii cărților lungi, și impreuna cu asta dar și eu am raționamentelor lungi și complexe. avem viziuni despre lume compusă din fragmente pe care nu mai știm să le asamblăm.

Nu trebuie să regretăm lectura abundentă a cărților în timpul regimului comunist. Atunci nu exista nimic, nu aveai ce vedea la televizor, nici ce asculta la radio, internetul încă nu se inventase, oricum ar fi fost interzis într-o țară comunistă și închisă ca România. Cărțile erau ultimul refugiu. Oamenii citeau pur și simplu din plictiseală. Nu aveau cu ce să își umple timpul lungilor seri friguroase de iarnă din apartamentele ceaușiste.
Cărțile vor deveni în curând o treabă pentru o elită culturală, singura care va mai avea acces la ele, și care va fi interesată de așa ceva. Această elită va păstra toată bogăția culturală a omenirii, o va duce chiar mai departe, va fi la nivelul înaintașilor, într-un dialog neîntrerupt cu ei. Dar această elită va fi izolată, va trăi într-o lume aparte. Nu va fi în centrul culturii așa cum am presupune că ar fi corect. Acum încă se mai iluzionează cu ideea că încă mai are o putere simbolică. În curând nu o va mai avea nici pe asta Nici una anume. Puterea politică e oricum în mâna unor oameni lipsiți de Cultură. Cei care vor avea o cultură or fi transformați din elita în niște marginali pe care nimeni nu îi va lua în seamă.