Despre ferire

Există anti creștini care spun că, dacă Dumnezeu ar exista, atunci i-ar apăra pe credincioși. Ar fi suficient ca aceștia să se ungă cu untdelemn sfințit, sau să își pună o cruciuliță la gât, și ar fi feriți de orice pericole, inclusiv de virusul care ne bântuie nevăzut. Dar pentru că și credincioșii sunt la fel de vulnerabili ca orice alți oameni, înseamnă ori că lui Dumnezeu nu îi pasă de ei, ori că El nu există, iar atunci trebuie să ne concentrăm numai pe soluții raționale pentru a ieși din crizele în care ne aflăm.

Simetric, există credincioși care spun că, dacă avem credință și dacă ne rugăm, nimic rău nu ni se poate întâmpla. De aceea, acum este momentul să umplem bisericile, să mergem în procesiuni pe străzi, să ne arătăm credința prin acțiuni colective grandioase. Dumnezeul nostru este Dumnezeul vieții nu al morții, ne va apăra, ne va ajuta să învingem molima prin credință. 

Sunt două situații în oglindă, ambele păguboase acum și în orice alt moment. 

Creștinii nu au o altă situație, nu se arată cu nimic special în ochii lumii. Dacă creștinii ar sări în foc și nu s-ar arde, ar juca fotbal și ar fi primii pentru că își fac o cruce când intră pe teren, ar participa la concursuri și ar ieși pe primul loc pentru că spun o rugăciune înainte de începerea probei, lumea nu ar mai funcționa pe bazele pe care a lăsat-o Dumnezeu. Din aceleași motive, creștinii nu sunt scutiți de eșecuri, boli sau de răul suprem, moartea. Adevărul credinței se relevă în chip tainic aici, nu în acțiuni spectaculoase. Nici nu ai mai avea nevoie de credință dacă ar fi atât de evident, ne-am supune îngroziți Domnului, nimeni nu ar mai putea nici păcătui, nici practica virtutea. Ar fi anulată libertatea omului de a crede, dar și toate faptele bune. Credința se deschide ochilor duhovnicești acum, iar deplin va fi pe lumea cealaltă. Deocamdată creștinii se mărginesc să fie asemeni tuturor celorlalți oameni, și speră că nu vor fi agasați prea mult din cauza asta.

În astfel de exagerări cad și credincioșii care se cred deasupra virusului datorită credinței care îi menține nevătămați în fața pericolului, spre deosebire de cei mai puțin credincioși care, din cauza puținei lor credințe, pot cădea pradă bolilor, fricii și morții. Ar fi bine să avem în vedere că și medicii, cu toată știința lor, tot de la Dumnezeu vin. Singurul mod de a supraviețui, acum și în situații normale, este să ne păstrăm smerenia, să nu pretindem că avem o putere specială datorită credinței, să ne supunem prescripțiilor medicale, că și știința tot de la Dumnezeu este dată, să ne rugăm să ieșim cu bine din această criză.